Draga Bianca,nu mi-a venit sa cred ce am citit in ziar...Nu e o pierdere mai mare decat asta.Sunt tanara mamica,mamica unui baietel minunat si nu pot sa vad viata fara baiatul meu.Cred ca o experienta ca asta pe pune la pamant.Dar...poate ma insel.Cred ca te face mai puternica si poate ca vezi viata prin alti ochi,poate ca iti treiesti cu mai multa bucurie si intensitate fiecare clipa data de la Dumnezeu.Imi aduc aminte ca eram insarcinata si citeam ziarele din tara si vedeam poze cu tine in postura de mamica...Frumusetea pe care o aveai,era a unei femei implinite,a unei femei devenita MAMA.
Acum 6 zile,prietena mea a dat nastere unei fetite de o frumusete extraordinara.E fetita pe care ea,sotul si baiatul ei si-o dareau de o viata.Au trecut si ei prin aceiasi experienta ca tine,acum ceva timp.Cu incredere in Dumnezeu au mers mai departe si neuitandu-si fetita pe care au pierdut-o,au primit minunea asta de copila in schimb.Sunt frumosi toti patru.Asa ca nu uita sa mergi mai departe.MUlt noroc!
P.S Si noi o sa mai incercam sa avem un alt copil si tare ne dorim o fetita.MUlt noroc si noua!
Bianca, Dumnezeu sa iti aline durerea...stiu ca nu o vei uita nicicand pe Emma...dar sunt sigura ca ea vrea sa mergi mai departe, pt baietelul tau, pt familia ta...si pt ca sa ii pastrezi in inima chipul ei...

Sincer imi pare rau ca trebuie sa treci prin asa ceva,dar te felicit ca ai curajul sa abordezi un subiect tabu.Poate cu ajutorul experientei tale vom reusi sa fim mai buni,mai intelegatori,mai toleranti,empatici,mai Oameni.Te pup si-ti doresc tot binele din lume.
PS.Sincer am vrut sa stii ca sunt oameni langa tine,dar n-am prea stiut ce sa-ti spun ca sa nu par caraghioasa.

Bianca, ma numesc Alina si sint din Constanta. De 26 de saptamini experimentez si eu minunatul sentiment de a duce, odata cu tine, peste tot si orice moment, o mica viat, un bebelus. Nu am stiut de ceea ce ti s-a intimplat si dupa ce am citit ce ai scris pot sa spun ca imi pare foarte rau, chair daca suna pate banal. Am plins, si nu lacrimi, ci cu durerea din inima si cu picaturi de frica in suflet. Mama mea a plecat la ceruri atunci cind eu aveam opt ani si am ramas cu tatl meu, pe care il ADOR si care de atunci si pina acum, chiar daca nu si-a dat seama (ulterior s-a casatorit) mi-a fost si mama si tata. De cind mami nu mai e, cred ca a devenit ingerasul meu pazitor si are grija de mine, iar acum si de cel caruia i-ar fi spsu nepotel, pentru ca bebele meu este baietele. Sper ca timpul si poate Luca sa te ajute sa treci peste aceasta drama si sa iti iubesti baietelul, chiar daca el nu compenseaza lipsa fetitei tale. Nu stiu exact de ce ti-am scris, am simti nevoia.
Va sarut mainile si va doresc zile mai bune!

Buna, Bianca!
La multi ani si sa iti dea Dumnezeu putere sa mergi mai departe, dupa durerea cumplita prin care ai trecut!
Te admir! Am si eu un baietel, tot Luca il cheama, de fapt, Luca Ioan si este nascut, ca si puiul tau, in 2005, dar pe 25 aprilie. Te-am auzit povestind, atunci, la TV, prin ce greutati ai trecut dupa cezariana si am apreciat faptul ca ai avut inspiratia sa prezinti aspecte despre care nu prea vorbeste nicio mamica sau niciun doctor. Si eu tot prin cezariana am nascut si mi-a fost foarte greu, in perioada de recuperare. Apoi, parca mi-ai fi luat gandurile cand ai povestit de greutatea momentelor de "despartirea" momentana de copil atunci cand trebuia sa pleci de acasa la treaba..:)
Esti o femeie puternica, ai un baietel minunat! Stii, din momentul in care l-am nascut pe Luca m-am simtit speciala! E un sentiment greu de explicat in cuvinte si sunt convinsa ca il cunosti si il traiesti zi de zi. Am ocazia sa iti transmit gandurile mele bune si impresia placuta pe care o lasi tuturor. Frumusetea ta evidenta am aflat ca vine, in primul rand, din tine!
Iti doresc sa ai parte de liniste in viata, sa iti vezi puiul implinit si fericit! Andreea, 32 ani

Buna Bianca,crezi ca as putea indrazni sa iti cer o adresa de e-mail unde am mai putea vorbii?...Adresa mea de mail e *****@yahoo.com, si astept un raspuns de la tine cand poti.

Draga Bianca
Povestea ta e trista dar vei reusi sa mergi mai departe, cu ajutorul celor din jur si in primul rand cu ajutorul lui Dumnezeu.
Spui ca in strainatate sunt niste programe speciale pentru mamicile care trec prin asa ceva,de ce ? ele incearca sa scoata mama din culpa ,si iar de ce ?
Cu ce greseste o mama ca vrea sa aduca pe lume un copil ?merg la aceste programe cu anii !! am vazut in filme,sigur doar in filme,cand se intimpla o asemenea tragedie merg la psiholog,care are si el rolul lui, dar n-am vazut sa se mearga si pe la biserica.
Apoi,Bianca draga, conceptia copilului, femeia gravida, nasterea sunt taine sfinte.
Este acum o moda ca mamele sa se fotografieze gravide cu burta goala in luna mare, de ce ?
poate ca acest lucru nu-i place copilului !
El a fost conceput in taina si asa va ramane pana la nastere
asta e vrerea lui Dumnezeu si nu este in puterea omului sa judece aceste taine
Se spune ca unii copii nu vor sa vina pe aceasta lume,si ar trebui sa le respectam dorinta, vin cand vor ei,e tot o taina ,asa ca tu nu ai nici-o vina in tot ce s-a intimplat, cum se zice din popor asa a vrut Dumnezeu
Noi suntem alaturi de tine, i-ti dorim putere sa mergi mai departe si numai Dumnezeu te va ajuta sa intelegi de ce ai trecut prin asa ceva.
Si fetita ta va veni cand va dori ea,poate nu peste mult timp te vei bucura de acest lucru.
Ideea cu acest site e foarte buna, felicitari.

Buna seara Bianca, te-am vazut azi la "sase vine presa", am trecut aproape prin aceeasi situatie, dupa ani si ani de tratamente, am avut o sarcina extrauterina dupa care am ramas insarcinata iar. Se intimpla acum aproape 4 ani, dar si acum ma doare.Sarcina decurgea normal pina intr-o zi cind la 5 luni si jumatate m-am trezit intr-o dimineata singerind, am ajuns la spital uitata intr-un salon de nastere , am pierdut sarcina pe la 22.30.Era baiat, am vrut sa-l vad, am apucat in treacat, caci asistenta a zis ca nu ar fi prea traumatizant, dar ma intreb cine poate sti mai bine decit mine ce poate si ce nu poate fi traumatizant. Am fost dusa a doua zi intr-un salon unde erau femei care alaptau , dar aveau copii in rezerve (ei avind ceva probleme).Am cerut doctorului sa ma externeze ca nu e posibil dupa o trauma sa urmeze alta, cea de a sta cu acele femei-nevinovate pt. situatia in care eu ma aflam- dar pt mine sfisietoare.Doctorul a zis, va mut in alt salon doamna si va dau si niste calmante, nu de asta aveam nevoie, vroiam doar sa-mi pling durerea, sa fiu lasata in pace, sa am parte de o vorba buna. Norocul meu a fost sotul care atit cit a putut a fost linga mine, nici nu stiu ce ma durea mai tare, pierderea copilului pe care amindoi ni-l doream, faptul ca nu am putut sa ii daruiesc barbatului iubit copilul rodul iubirii noastre. Tratamentul de care am avut parte in spital a facut ca de atunci sa nu mai vreau sa aud de doctori. Mi se pare degradant pt. un om care sufera,indiferenta lor si faptul ca-si deschid larg buzunarele chiar si in momente din acestea.Poate in sfirsit se va putea schimba ceva. Lina, Braila

Buna Bianca,ma numesc Ioana,am 32 de ani sunt din Oradea,de profesie educatoare si actualmente studenta anul III la psihologie.Nu am copii.In aceasta seara am urmarit un reportaj la Euforia in care cereai ajutor persoanelor cu suflet in a oferi sprijin femeilor aflate in "suferinta"in urma pierderii unui copil.
Povestea mea:
Am avut doua sarcini oprite in evolutie la 6 si respectiv 9 saptamani.Dupa care a urmat o sarcina in anul 2006 fara nici un fel de probleme,ma pregateam cu sotul meu de renovarea camerei pt.fetita(Iulia).La 28 de saptamani am nascut brusc iar fetita mea a trait 4 ore.Am reusit sa o botezam crestineste,dupa care i-am facut inmormantarea.Toate aceste evenimente m-au marcat atat pe mine cat si pe sotul meu.De parca nu ar fi fost de ajuns dupa aproximativ 3 saptamani de la eveniment s-a declansat "depresia pstnatala" ,perioada in care am fost devastata(nopti nedormite,schimbari bruste de atitudini,somatizari....).Oricat am citit despre aceste stari si oricat am incercat sa ma ajut nu am reusit fara sprijinul unui profesor de al meu de la psihologie care m-a consiliat.Acum multumesc lui Dumnezeu ca mi l-a scos in cale si-mi ca-mi este indrumator la lucrarea de Licenta.
Trecand prin toate aceste probleme si auzind despre campania pe care ai initiat-o am hotarat sa-mi ofer sprijinul.
Deci daca tu consideri ca este nevoie de sprijinul meu si as putea avea un rol in aceasta campanie nu ezita sa-mi spui cu ce pot fi de folos.
I-ti multumesc pentru timpul acordat.

Draga Bianca,
iti scrie o mamica din Galati care se uita la Euforia...am aflat aceasta veste trista acum stiu ca e dureros chiar nu pot sa leg doua vorbe in acest moment ,oricum ce pot sa spun e ca sunt alaturi de tine si trebuie sa fii puternica si intr-o zi va fi soare ma rog pentru tine .Astept emisiunea din februarie sst ...o sa vorbim in incet dar o sa vorbim...

Buna seara d-na Bianca Brad! I-mi pare foarte rau pentru fetita ta. Este foarte greu sa accepti, parinte fiind, faptul ca biserica nu are nici o rugaciune pentru copiii nascuti morti. Vroiam sa-ti spun totusi, ca acei copii nascuti morti sunt pomeniti in timpul liturghiei, mai exact la proscomidie, in timpul unei rugaciuni. Explicatia pe care am primit-o de la cineva avizat ar fi faptul ca nu se poate ruga pentru copil la inmormantare intrucat copilul nu a fost botezat. Tot ceea ce poti face pentru fetita este ca atunci cand scrii un pomelnic cu familia voastra, la sfarsit sa mentionezi "cu tot neamul lor cel adormit" (fara sa-i scrii si fetitei numele). D-zeu sa o ocroteasca si pe voi sa va intareasca! Doamne ajuta!

Buna Bianca,
Am citit despre durerea ta si incerc sa imi imaginez cum a fost...Nu pot...E imposibil pentru mine...pot doar incerc sa te ajut sa ai o speranta ca intr-o zi cu ajutorul Celui de Sus o vei vedea pe Emma Nicole. De ce spun asta??? Poate ca ti se va parea imposibil...sau incredibil...Am sa iti spun o poveste cat se poate de reala...
A fost o data un TATA care a creat 2 copii perfecti...si o lume pefecta...Insa intr-o zi pe cand acestia se ocupau cu explorarea lumii noi...cineva rau...i-a facut sa piarda perfectiunea... sa piarda bucuria, pacea si linistea...sa-l piarda pe Dumnezeu...Ei sunt Adam si Eva...Prin cel rau a intrat in lume Moartea si Pacatul...Insa exista o speranta...asteptata de veacuri la rand cand in Templu se jertfeau miei nevonovati...la momentul bine stabilit acest TATA si-a trimis Fiul- pe Isus Hristos- sa moara pentru pacatele noastre...Durerea acestui TATA a fost enorma...."Noi eram morti in pacatele noastre, pedeapsa care ne da viata a cazut peste El si prin ranile Lui suntem tamaduiti"...Prin El avem viata si chiar daca pe acest pamant inca sunt lucruri si situatii pe care nu le intelegem stim ca intr-o zi Moartea nu va mai fi...pentru ca cel rau a fost invins la CRUCE...
Depinde de tine sa o poti vedea pe Emma Nicole...Daca il accepti pe Dumnezeu ca Domn al vietii Tale si vrei sa fii mantuita, salvata ...El care a murit si pentru tine te poate ajuta sa traiesti asa incat la sfarsit de cale sa poti spune: "Mi-am ispravit alergarea cu bine". Nu mai este mult si Domnul e gata sa vina sa ne ia de pe acest pamant...nu ai vrea sa fii si tu gata sa il intampini???? Cu toata dragostea, Grazia!!!Astept sa ma contactezi la ****@gmail.com

Buna Bianca,
apreciez o femeie puternica care stie sa se lupte cu viata si cu greutatile ei.meriti aplauze din partea mea datorita faptului ca esti o mama puternica si ai infruntat geutatile din ultimul timp care ti-au schimbat viata.fi puternica pentru baiatul tau si mult succes in noua campanie pe care vrei sa o faci.
cu drag ,bianca din barcelona

Buna Bianca,numele meu este Andreea,intamplator am dat de site-ul tau si ma bucur ca asa am putut citi mai multe despre tine,esti o femeie f frumoasa si f talentata desi nu am avut ocazia sa te vad jucand in prea multe filme,am avut rabadarea de a citi tot ce ai scris pe site,de la inceputul vietii tale si pana in prezent.Mi se pare ceva f original ceea ce faci,faptul ca iti rapesti din timpul tau pt a scrie aici despre tine si a raspunde la mesajele trimise se cititorii acestui site.Te pwp dulce,multa sanatate si putere sa mergi mai departe!!!

Draga Bianca,
Am descoperit acum cateva zile articolul referitor la "pierderea sarcinii"....Acum vad ca nu mai este....De ce?????
Eu am patit acelasi lucru acum 2 ani, 11 ianuarie 2006... Era primul copil, avem o varsta (36 ani), am ramas insarcinata fffff greu, placenta era cam jos...Medicul care ma urmarise, m-a chemat la cezariana (pe 9 ianuarie)si nu stiu de ce, a uitat de TOATE motivele enumerate mai sus .... si m-a trimis acasa....." lasa-l sa mai creasca inca 4 zile".... A doua zi am simtit ca ceva nu e in regula, eu ziceam ca nu mai misca, am sunat la DL. DOCTOR, NU mi-a raspuns....Intr-un final, m-am dus la cabinetul particular...dar baietelul murise...Cam asta-i povestea mea, pe scurt. In rest, lacrimi, durere, asa cum bine ziceai, numai cine a trecut prin asta stie ce inseamna. Articolul tau mi-a prin f bine, nu-mi venea sa cred ca erau relatate aceleasi trairi....Multe "puncte...puncte...", multa deznadejde....Citisem atunci un aticol "IN FIECARE RAU, E UN ZVAC DE BINE". Cred ca aceste cuvinte m-au "salvat". Le pot considera motto-ul vietii mele. Multa sanatate si putere! Cu drag, Cecilia ****, Targoviste,

Sarut mana.
Vroiam doar sa iti multumesc pentru melodiile Cand ma privesti si Dor de zbor.Sint superbe.
Esti o persoana deosebita prin naturaletea de care dai dovada.Albul te implineste foarte frumos.
Cred ca acceptarea te scoate din orice suferinta si te duce in profunzimile sufletului tau unde e numai bucurie si iubire deplina, unde esti in siguranta.Iti doresc sa fii fericita.
****@gmail.com desi nu trebuie sa imi raspunzi