Sinuciderea unui copil

Soc, amorteala si detasare

Teama

Negarea

Depasirea etapei de negare

Furia

Vina

De ce?

Vina recuperarii

Durerea si timpul

Amintiri frumoase

Amintiri dureroase

Valori, credinte si alti oameni

Relationarea cu ceilalti

Celalalt copil al dumneavoastra

Locul de comemorare

Bunicii

Casatoria dumneavoastra

Parintii singuri

Aveti grija de dumneavoastra

Sunt multe sentimente care apar cand copilul dumneavoastra se sinucide. Simtiti ca ati esuat, ca n-ati demonstrat ca viata merita traita, ca n-ati fost un parinte si un prieten destul de bun. Va pierdeti increderea in sine....va puneti fel de fel de intrebari...ingrijorandu-va pentru dumneavoastra si restul familiei. Este foarte important sa va amintiti urmatoarele:

Sunteti un om bun care a trait experienta unei mari tragedii.
Ati facut tot ce ati putut mai bine. Nu sunteti de vina.
V-ati iubit copilul cum ati stiut mai bine.
Aveti o viata care merita traita si multa iubire de oferit.
Aveti in jur si alte persoane care au nevoie de dumneavoastra si de care aveti si dumneavoastra nevoie.
Aveti viitorul in fata si trebiue chiar acum sa incepeti sa reconstruiti.

Cu toate astea, sunteti o persoana diferita fata de cea care ati fost inainte de tragedie. Si familia dumneavoastra e schimbata. Experimentati noi ganduri si sentimente dificile. Iar acele sentimente si ganduri vor deveni o parte din viata dumneavoastra si va vor schimba definitiv.

Sunteti un supravietuitor al sinuciderii. Si nu sunteti singur. Milioane de oameni sunt supravietuitori ai acestei tragedii...familiile celor care s-au sinucis.

Daca ati avut un copil care s-a sinucis, cartea aceasta e pentru dumneavoastra. Nu conteaza ce varsta avea copilul, sunteti parinte si treceti printr-o adanca durere. Vom trata aici sentimentele care va incearca, cum puteti comunica cu cei din jur, in casnicie, cu ceilalti copii ai dumneavoastra si cum sa aveti grija de dumneavoastra. Vom vorbi si despre viitor si speram ca acest articol sa va ajute sa mergeti inainte.

"I-am pus pe copiii mei sa tina legatura cu mine constant, iar daca sotul meu intarzia 5 minute incepeam sa-mi fac griji. Imi era tema sa nu-i scap din privire!"
O mama din Colorado

O alta frica ce s-ar putea manifesta ar fi in privinta propriilor ganduri de sinucidere. Majoritatea oamenilor, la un moment dat, si-au dorit sa moara si s-au gandit chiar la sinucidere. Din moment ce propriul dumneavoastra copil a actionat la aceste ganduri, ati putea avea si dumneavoastra aceeasi tendinta. Aceasta nu inseamna ca sunteti sinucigas.

Cand aveti un atac de panica, va este teama sau va bat ganduri de sinucidere, amintiti-va ca temerile dumneavoastra vor slabi treptat, cu timpul, si veti putea apoi, sa le controlati. Viata dumneavoastra va porni din nou si veti recapata controlul asupra ei.

"Fiul nostru s-a sinucis. Cateva luni mai tarziu, eram intr-o calatorie si ne aflam la etajul 11 al unui hotel. Era un balcon cu usi glisante. Mi s-a intamplat de doua ori, in timp ce eram asezata pe un scaun si ma relaxam, sa ma vad ca prin vis ridicandu-ma, pasind spre balcon iar in momentul in care ajungeam la usa deveneam atat de speriata incat ma trezeam." - O mama din Minnesota

NEGAREA

Unii oameni cred ca negarea este acea prima reactie- "Nu! Nu e adevarat! Nu se poate!"- atunci cand aud de moartea cuiva. Defapt, negarea este insotita de soc si ramane mult timp dupa moartea cuiva drag. Aceste doua sentimente va ajuta sa mergeti inainte, sa faceti toata acea munca grea ce presupune organizarea inmormantarii copilului dumneavoastra.

Negarea va ajuta sa va intoarceti la lucru in timp ce va reveniti dupa cea mai mare lovitura pe care v-a dat-o viata. Negarea va ajuta sa "uitati" atat cat sa rezistati zi de zi. S-ar putea sa va "vedeti" copilul pe strada. Telefonul va sun si veti "sti" ca este copilul dumneavoastra. Ati putea auzi copilul noaptea sau va treziti deodata punand la masa o farfurie in plus. toate acestea sunt incercari de a inversa realitatea si de a aduce o secunda de alinare. Este deasemenea des intalnit sa negati faptul ca copilul dumneavoastra s-a sinucis.

DEPASIREA ETAPEI DE NEGARE

Acceptarea faptului ca sunteti un supravietuitor al sinuciderii poate lua un timp. Ar fi de ajutor sa incepeti sa pronuntati cuvantul "sinucigas" si chiar sa faceti o afirmatie de genul "Debbie chiar s-a sinucis". Desi doare mult la inceput, este mai bine sa constientizati si sa incepeti sa vorbiti despre asta. pentru binele dumneavoastra, trebuie sa spuneti lumii adevarul. acest lucru onoreaza memoria copilului dumneavoastra si evita producerea "secretului de familie" despre care stie toata lumea dar nimeni nu vorbeste.

"Mi-am gasit fiul in apartamentul unde se spanzurase. L-am dat jos cu grija, plangand si spunand mereu <Ce accident groaznic>. Si am continuat sa spun asta timp de sase luni pana sa accept adevarul. fiul meu s-a sinucis." Un tata din Missouri

Este deosebit de important sa fiti cinstiti cu copiii mici. Ei vad si stiu mai mult decat observam noi de obicei. Mai mult decat atat, vor afla adevarul pana la urma si daca sunt copiii dumneavoastra, e mai bine sa afle de la dumneavoastra.

FURIA

Furia face parte din suferinta.
Puteti fi suparati pe ceilalti pentru felul cum v-au tratat copilul.
Puteti fi suparati pe Dumnezeu sau pe lume.
Puteti fi suparati pe sot sau sotie pentru ca nu a facut nimic pentru a impiedica aceasta.
Puteti fi suparati pe dumneavoastra insiva din acelasi motiv.
Si puteti fi suparati chiar si pe copilul dumneavoastra care a murit.

Este important sa impartasiti supararea cu cineva care va intelege, care nu v-ar lua-o in nume de rau, la modul personal. Odata ce ati vorbit despre supararea dumneavoastra, va veti simti probabil mai bine. Tinand furia in interior, veti simti ca explodati.

"O prietena a mers cu mine la cimitir. Stateam peste mormantul fiicei mele si spuneam, <Uite, chiar este moarta!>. imi era greu sa recunosc. Apoi am scormonit pamantul putin si am spus <Sunt atat de suparata pe ea, ca as omora-o!> Apoi am realizat ce tocmai spusesem. Prietena mea a pus o mana pe mine si a spus <Si eu>".
O mama din Iowa

Uneori poti identifica un moment in care copilul tau “s-a schimbat”. Dar parintii spun despre copilul lor ca a fost dintotdeauna putin diferit – mai vulnerabil, cu o atitudine mai pesimista decat a celorlalti copii. O mama a spus “Singurul lucru bun este ca ma pot opri sa imi fac griji in legatura cu el. Am facut asta de cand s-a nascut.”

Principalul lucru pe care trebuie sa vi-l amintiti este ca: nu purtati nicio vina pentru moartea copilului dumneavoastra. Decizia mortii trebuie sa apartina copilului dumneavoastra, si nu dumneavoastra insiva. Ati facut tot ce ati stiut mai bine in acel moment.  

Am constientizat ca nu am vrut sa admit ca Kerry avea anumite probleme. Am crezut ca daca as fi iubit-o suficient de mult si daca as fi facut eforturi sa o inteleg mai bine as fi putut sa o pastrez in viata. Apoi am aflat ca multi parinti au facut tot ceea ce “trebuia”… au dus copilul la doctori, consilieri psihologici, spitale si au facut tot ce le-a stat in putinta si chiar si asa au sfarsit ca parinti ai unui copil sinucigas. Am invatat ca iubirea si intelegerea nu ii impiedica pe oameni sa se sinucida. O mama din California

VINA RECUPERARII

Dupa aproximativ doua luni, multi oameni au un atac de ceea ce se cheama “Vina recuperarii”. Poate surveni dupa ce ati fost la un film si v-ati implicat in subiectul acestuia. Poate aparea in timp ce vorbiti cu un prieten. Deodata realizati… “am ras” sau “pentru o ora intreaga nu m-am gandit la copilul meu.” Si va simtiti vinovat(a) pentru ca v-ati simtit bine. Poate nu o sa vi se para asa, insa faceti progrese. Acesta este un semn ca sunteti sanatos/sanatoasa si ca veti fi bine.

"Comediantul nostru favorit era la televizor, iar sotul meu si cu mine stateam si il priveam. Acesta a spus o gluma, iar noi am inceput sa radem din toata inima. Apoi ne-am uitat unul la celalalt…amandoi aveam o expresie de vina pe chip… apoi am ras din nou de mutrele noastre. Ne-am simtit in regula si a fost bine". O mama din Kansas


DUREREA SI TIMPUL

Inmormantarea copilului dumneavoastra va determina sa incepeti sa va confruntati cu realitatea pierderii. Speram ca slujba de inmormantare v-a ajutat sa va strangeti familia si prietenii impreuna, v-a oferit sprijin si v-a ajutat sa va luati ramas bun.

Unul dintre cele mai grele momente vin dupa inmormantare. Mancarea s-a consumat, florile sunt toate ofilite, iar dumneavoastra sunteti singur(a). Nimic nu-i asteapta pe cei ce se afla in durere. Oamenii trebuie sa mearga la slujba sau la scoala, sa pregateasca masa, sa spele vasele, sa curete casa, sa faca cumparaturi si sa plateasca facturile. Va puteti trezi fortandu-va sa continuati aceste activitati si obligatii. Si probabil va trebui sa va fortati sa le faceti timp de luni de zile, poate chiar un an. Vindecarea durerii cere timp.

In general, primele doua luni dupa suicid sunt cele mai grele. Este o perioada cand nu credeti ca va veti mai reveni vreodata. Este posibil sa va simtiti rau fizic, sa aveti dureri si stare de rau. Puteti avea senzatia ca va pierdeti mintile pentru ca reganditi la nesfarsit anumite scene… nu puteti gandi limpede sau sa va amintiti unele lucruri… va simtiti detasat(a) de lume si traiti o tristete profunda.  Este un sentiment infricosator cand nu iti mai pasa de viata si cand asta ti se intampla chiar tie. Amintiti-va… acestea sunt sentimente normale pentru acest moment si nu sunt permanente.

"Am crezut intotdeauna ca oamenii care spun “trebuie sa iei totul treptat, cu fiecare zi” au pierdut contactul cu lumea reala, dar am aflat ca singura cale de supravietuire era sa imi pastrez hotararea sa fac fata zilei prezente. Am simtit ca nu mai am control asupra vietii mele cand am luat-o zi dupa zi". Un tata din Wyoming

Dureaza aproximativ un an sa depasiti durerea cumplita. In acest interval, si chiar dupa primul an, viata dumneavoastra ca supravietuitor al suicidului este ca intr-un tavalug emotional.
Urcusuri si coborasuri

Nu va veti simti mai bine cu fiecare zi. Viata va fi plina de urcusuri si coborasuri… momente cand va veti simti bine si veti sti ca sunteti bine si apoi momente cand veti avea caderi.

Cand va veti confrunta cu caderi veti simti ca sunteti in acelasi punct din care ati plecat. Multi parinti ai caror copii s-au sinucis spun ca de obicei prima cadere intervine aproximativ dupa sase luni. Faptul ca va simtiti rau din nou nu inseamna ca v-ati pierdut cu totul speranta recuperarii. Caci nu ati pierdut-o. Va veti reveni din nou, iar perioada intre caderi va fi tot mai lunga. Odata ce constientizati ca aceste caderi sunt firesti si ca trec, le veti confrunta cu mai multa incredere in sine si veti trece peste ele mai usor.

Tineti minte ca vindecarea durerii este un proces lung de caderi si reveniri… iar si iar… insa treptat veti cadea mai rar in depresii si in final veti fi din nou increzator/increzatoare. Unii oameni va vor spune ca nu veti putea trece niciodata peste faptul ca copilul dumneavoastra s-a sinucis. Acestia se inseala intr-o masura. Nu va veti uita niciodata copilul si ce i s-a intamplat si nici nu va doriti aceasta. Va veti trai durerea, amintirea copilului dumneavoastra va fi o parte importanta din viata dumneavoastra si veti capata sentimente noi fata de oameni si o noua perspectiva asupra vietii.

AMINTIRI FRUMOASE

Aniversarile si ocaziile speciale pot fi insotite de amintiri frumoase despre copilul dumneavoastra, dar si cu amintiri foarte dureroase in acelasi timp. Veti descoperi ca exista date cumplit de triste ce au semnificatii speciale pentru dumneavoastra, cum ar fi aniversarea zilei in care copilul dumneavoastra a murit. Cu toate acestea, multi parinti ai caror copii s-au sinucis si-au dat seama ca anticiparea acestei aniversari este de cele mai multe ori chiar mai dureroasa decat ziua aniversara din prezent. Astfel ca atunci cand vine aceasta zi s-ar putea sa fiti surprins(a) de lipsa dumnevoastra de reactie. Cand se apropie vacantele si aniversarile puteti face o serie de lucruri:

1. Amintiti-va, cel mai rau lucru care se putea intampla – moartea copilului dumneavoastra – s-a intamplat deja. Nu va puteti simti mai rau decat v-ati simtit deja. Daca aveti o zi proasta, nu va fi mult diferita de toate celelalte zile prin care ati trecut.

2. Incepeti un “Ritual pentru date speciale” ce include amintirile frumoase despre copilul dumneavoastra. Gatiti cina favorita a copilului dumneavoastra.  Petreceti astfel de momente de aducere aminte impreuna cu familia. Adesea momentele de aducere aminte aduc tot atatea zambete pe cat aduc lacrimi.

3. Fixati o zi pe care sa v-o dedicati in intregime dumneavoastra sau familiei dumneavoastra. Este perfect normal sa va simtiti bine si chiar sa va distrati pe parcursul acestei zile.

AMINTIRI DUREROASE

Cei mai multi oameni se sinucid acasa si este posibil sa aveti dificultati sa faceti fata lucrurilor care s-au intamplat in casa dumneavoastra. Este posibil sa va fi gasit copilul sau sa fi curatat locul mortii acestuia sau chiar ambele situatii. Nu veti uita niciodata in intregime imaginea din acel moment: ceea ce ati vazut… auzit… atins… mirosit si simtit in acel moment. Intensitatea imaginii si senzatia cumplita pe care v-o da acel loc va scadea treptat si orice groaza pe care poate ati simtit-o va disparea in timp.

Ron s-a impuscat in dormitorul sau. O lunga perioada de timp nu am putut dormi acolo, dar nu aveam o casa mare si nici multi bani, asa ca am agatat un tablou mare peste gaura din perete si am spalat covorul. Inca mai este o pata pe covor, dar nu ma mai supara atat de mult ca in trecut. - Mama din New York

Daca nu v-ati vazut copilul in acel moment, va puteti trezi intrebandu-va cum s-a intamplat. Adesea, ceea ce va imaginati este mai rau decat ceea ce s-a intamplat in realitate. Cand va simtiti in stare, rugati pe cineva care a fost acolo sa va dea amanunte.

I-am intrebat pe toti daca li se pare o idee buna sa luam mancare chinezeasca in ziua in care ar fi fost ziua de nastere a lui Teddy. El o manca ori de cate ori avea ocazia, iar noi am evitat-o de cand a murit el. Celalalt fiu al nostru a spus, “Sigur… dar ne tebuie si un tort. Si mai bine l-ai face tort pentru ingeri, mama”. A zambit si l-am iubit pentru asta! - Mama din Louisiana

VALORI, CREDINTE SI ALTI OAMENI

Vor fi doua lucruri carora va trebui sa le faceti fata din momentul in care incepeti sa relationati cu alti oameni dupa moartea copilului dumneavoastra.

1. Oamenii se tem de moarte in orice forma.

2. Acestia se tem in special de sinucidere.

   
   Cu ani in urma suicidul a devenit un subiect religios. Clasificarea acestuia drept un pacat a fost considerata o forma de preventie. In secolul 4 liderii bisericii credeau ca oamenii se vor teme sa pacatuiasca si astfel nu se vor mai ucide intre ei. 900 de ani mai tarziu liderii bisericii au incercat sa previna suicidul clasificandu-l drept un pacat de moarte ce ducea la pedeapsa vesnica. In timpuri stravechi daca cineva din familia ta se sinucidea, puteai purta semnul acestui act tatuat pe corp. Mai mult, erai evitat de ceilalti oameni si nu ti se vorbea… erai vorbit de rau si ridiculizat. Nici unul din aceste eforturi de a preveni suicidul nu a functionat.
   
   Dar aceasta istorie a influentat modul in care oamenii reactioneaza astazi la suicid si a contribuit la faptul ca oamenilor le este teama sa vorbeasca despre suicid.
   
   Totusi cateva lucruri s-au imbunatatit pana astazi:

• Suicidul este recunoscut ca o problema fizico-mentala

• Exista linii telefonice directe pentru suicid si informatii de preventie

• Aproape toate bisericile permit servicii funerare si inhumare pentru victimele suicidului.

  
  Acesta este un moment in care va puteti pune intrebari in legatura cu credinta dumneavoastra… cautand sensul vietii… si al mortii copilului dumneavoastra. Cand punem la indoiala lucrurile pe care am reusit sa le acceptam ca fiind adevarate, ne trezim luand-o de la capat, incercand sa intelegem totul de la inceput, sa dam un sens celor intamplate. Exista un trecut si valori ce ne influenteaza propria gandire si pe cea a celorlalti, iar schimbarea acestor lucruri este un proces de durata. Este important sa gasiti pe cineva in care aveti incredere si cu care sa vorbiti despre aceste lucruri.
  
  "Nu vreau sa se verse lacrimi atunci cand voi fi plecat din aceasta lume – fara plansete si rugaciuni inutile, doar un moment de comemorare. Am fost tot ceea ce mi-am dorit sa fiu – biolog, psihiatru, filozof, dansatoare, iar fericirea mea a fost inteleasa gresit si a intrigat pe multi, mai putin poate pe mama si pe Allen. Acum sunt cu el poate protejati de gratia divina, traind intr-o fericire care este dincolo de cea pe care am cunoscut-o vreodata. Cand cineva care nu a aflat despre moartea mea va intreba cum imi merge, spuneti-i doar “este undeva intr-un tinut indepartat cu logodnicul ei, nu vrea sa aiba copii si este foarte fericita. Este mai frumoasa in spirit decat a fost vreodata, iar gratia ei este fara margini.” Apoi poate daca ti-a pasat intr-adevar, te vei ruga sa ne reintalnim pe taramul lui Dumnezeu unde nu exista regrete, ci doar bucurie."

Notita din jurnalul lui Laurie din data de 4 noiembrie

Laurie s-a sinucis un an mai tarziu

RELATIONAREA CU CEILALTI

Dupa ce David s-a impuscat am mers la o intalnire. Era prima data cand ma intorsesem de cand el a murit si cumva ma asteptam ca oamenii sa se ridice si sa ma intampine cand am intrat pe usa. Exact opusul s-a intamplat. Toti m-au evitat. Apoi mi-am amintit ca cineva mi-a spus ca va trebui sa fac primul pas… nimeni altcineva nu ar sti cum sa procedeze. Astfel ca am mers la prima femeie pe care am intalnit-o si care era una dintre prietenele mele. Am atins-o pe umar si mi-am deschis bratele pentru a o imbratisa. Acest pas a spart gheata.- Mama din Iowa

Din nefericire, moartea unui copil face sa aflati cine va sunt prietenii adevarati. Unii prieteni vor disparea si nu veti mai auzi de ei. Altii, vor fi alaturi de dumneavoastra cand veti avea nevoie de ei si va vor asculta cand veti simti nevoia sa vorbiti. Amintiti-va: cei mai multi dintre prietenii dumneavoastra nu vor sti ce sa va spuna. Le va fi dificil la inceput. Vor dori sa faca sau sa spuna ceva care sa va faca sa va simtiti mai bine si uneori incercarea lor stangace de a va alina suferinta va inrautati lucrurile.
O solutie este sa va exprimati nevoile vis-a-vis de ceilalti. Daca aveti nevoie sa vorbiti, sunati pe cineva care va asculta fara sa va spuna ce ar trebui sa ganditi sau sa simtiti. Daca trebuie sa rezolvati ceva si simtiti ca energia nu v-o permite, chemati pe cineva care este dispus sa petreaca timp cu dumneavoastra si sa va ajute. Daca credeti ca oamenilor le este teama sa vorbeasca despre copilul dumneavoastra ca sa nu va provoace plansul, spuneti-le ca va face placere sa ascultati amintiri legate de acesta si ca plansul dumneavoastra este o descarcare usoara care nu va deranjeaza si care nu trebuie sa ii supere nici pe ei.

Veti simti nevoia din cand in cand sa va retrageti in sinea dumneavoastra si sa va alinati durerea. Aveti nevoie de un timp singur(a) in liniste, dar si de timp petrecut in compania celorlalti. Gasiti dorinta de a face primul pas. Aratati prietenilor si familiei dumneavoastra ca sunteti aceeasi persoana, chiar daca evoluati si va schimbati pe parcursul acestui proces de vindecare a durerii.

Daca exista un grup de supravietuitori ai suicidului in comunitatea dumneavoastra, participati la o intalnire si faceti-va cunostinte noi printre cei care au trecut prin aceeasi experienta. Poate gasiti un grup de parinti format din familii care au trait experienta mortii din orice cauza a unui copil.  Daca locuiti intr-un oras mic, cereti celor de la serviciile funerare sa va puna in contact cu celelalte familii care au trecut printr-un suicid si care ar dori sa va cunoasca.


CELALALT COPIL AL DUMNEAVOASTRA

Dupa ce Lee s-a sinucis, mama a anulat Craciunul. A fost ca si cand nici noi ceilalti nu am mai fi existat. - Frate din Texas

Copiii sunt cel mai numeros grup printre supravietuitorii suicidului, insa din cauza  dificultatii cu care gestionam acest subiect si moartea in general, acestia sunt adesea tinuti departe de adevar si descurajati sa isi exprime sentimentele. Adesea ei reactioneaza asa cum isi doresc parintii lor si astfel ei au grija de parintii lor, chiar daca ei insisi au nevoie de ajutor. Ajuta daca:

Fiti sincer(a): Daca incercati sa ascundeti copiilor dumneavoastra adevarul probabil ca veti reusi doar sa ii suparati si sa ii confuzati. Raspundeti-le la intrebari cat de bine puteti.

Nu sunt sigura daca fac fata situatiei cum trebuie, dar fetita mea de 4 ani a venit la mine intr-o zi si a intrebat de sora ei de 17 ani. “Spune-mi din nou cum a murit Katy” a spus ea. Am raspuns “Si-a pus ceva in jurul gatului si a murit.” Cea mica a raspuns “Dar si eu mi-am pus o multime de lucruri in jurul gatului si nu am murit.” “Ea a facut-o foarte strans si intr-un fel anume ca sa o omoare.” Poate ca nu a fost cel mai bun raspuns, dar cel putin asta i-a dat de inteles ca poate intreba orice, iar eu ma voi stradui sa ii raspund. - Mama din Illinois

Spuneti-le ca nu poarta nicio vina: Copiii mici nu pot intelege in intregime suicidul, dar se pot simti foarte vinovati. O fetita a spus “El era aici si acum toata lumea vorbeste despre el dar nu cu mine. Cu siguranta am facut ceva rau si din cauza asta a plecat.” Toti fratii si surorile, chiar si cei mai mari, au nevoie sa stie ca nu sunt vinovati pentru moartea fratelui sau surorii lor.

Impartasiti cu ei sentimentele dumneavoastra si le spuneti ca e firesc ca si ei sa le impartaseasca pe ale lor: Membrii unei familii se intalneau des la inceput si isi impartaseau sentimentele dupa ce fiul de 20 de ani s-a impuscat. Acestia au inclus-o si pe prietena lui in intalnirile lor cand au aflat ca el ii povestise planurile lui de sinucidere. Sustinerea lor a ajutat-o sa isi depaseasca durerea.

Comunicati cu ei: Este posibil sa descoperiti ca ati devenit foarte protector si ca va e teama pentru ceilalti copii sau ca vreti sa faceti tot ce este posibil sa recuperati cu ei ce nu ati reusit sa faceti pentru cel care a murit. S-ar putea sa simtiti nevoia sa le spuneti copiilor dumneavoastra ca sunteti nesigur(a) de rolul de parinte si ca aveti nevoie de un timp pentru a redeveni parintele care erati candva. Puteti sa le cereti sprijin si intelegere si sa le spuneti ca sunteti constienti de faptul ca si ei sufera.

Vorbiti despre suicid: Asa cum probabil dumneavoastra aveti propriile ganduri si temeri vis-a-vis de moarte, la fel ceilalti copii pot avea propriile lor ganduri si temeri. Discutiile deschise despre acestea pot sa le mai detensioneze starea sufleteasca.

Am intrat in camera fetelor mele, am intrebat daca putem vorbi putin si am spus “Suicidul este un lucru ingrozitor, iar noi am fost afectati de el. Ma gandesc acum la sinucidere si imi fac griji ca si voi ati putea avea astfel de ganduri inspaimantatoare, ca ni se poate intampla din nou… mie sau uneia dintre voi.” Una din fiice a spus “Da,” si am inceput sa vorbim. - Mama din Wyoming

Fratii sau surorile simt acut furia dupa suicid. Ei pot fi suparati pe dumneavoastra pentru ar fi trebuit sa “reparati situatia” inainte sa se inrautateasca si sa se intample evenimentul nefericit. Este foarte probabil sa fie furiosi si pe fratele sau sora care a comis suicidul.

Stiam ca avea episoade de depresie, dar nu m-am gandit niciodata ca isi va lua viata. Am fost ranita, furioasa ca nu m-a chemat sa imi dea macar sansa sa il ajut. Am simtit ca a tradat relatia noastra, ca noi nu eram atat de apropiati pe cat am crezut. Am fost furioasa pe el pentru ca nu a avut incredere in mine si o lunga perioada de timp odata cu lacrimi si tristete, am simtit furie. - Sora de 28 de ani


LOCUL DE COMEMORARE

Aproape toate familiile au in casa un loc special de comemorare pentru copilul care a murit. Poate fi o masa cu o fotografie si candela sau o floare. Pot fi mai multe fotografii si o cutie cu lucruri speciale. Indiferent ce este, se numeste loc de comemorare si poate fi foarte important. Concretizeaza faptul ca copilul dumneavoastra a fost o parte importanta din viata dumneavoastra si ca amintirile despre acesta sunt valoroase. Puteti observa ca ati pus aceste obiecte la un loc fara sa va dati seama si deodata s-a creat un colt al camerei cu fotografia copilului dumneavoastra, ecusonul de la scoala, o dimploma sau alt obiect de aducere aminte.  Este un loc mic care poate insemna o cale de sustinere reciproca in familie acum.

De asemenea, este important ca locul de comemorare sa nu ii puna in umbra pe ceilalti copii ramasi in viata. O fiica a povestit cum mama ei avea in sufragerie peste 50 de fotografii cu fratele ei mort si doar una cu ea.

"M-am gandit ce bine ar fi sa pot merge din nou acasa, sa imi pun capul in poala mamei mele si sa plang cum faceam odata. La urmatoarea ei vizita, chiar asta am facut. A fost tacuta la inceput, iar apoi a inceput sa planga. Ne-am intors amandoi acasa". - Un tata din Michigan

BUNICII

Daca parintii dumneavoastra inca traiesc, ei pot avea o drama dubla in acest moment.

• Si-au piedut un nepot

• Sufera sa va vada atat de trist(a)

• Nu va pot lua in brate sa va spuna ca o sa fie bine

• Pot avea un sentiment de esec

• Pot avea toate celelalte sentimente mentionate

• Bunicii mai in varsta se pot intreba de ce membrul familiei mai tanar a murit si nu ei insisi in locul acestuia

Este important sa va intrebati parintii daca au nevoie de ceva, sa le oferiti pe cat posibil sprijinul de care au nevoie si sa fiti sinceri unii cu ceilalti in legatura cu sentimentele dumneavoastra. Imbratisarile si lacrimile impartasite pot deveni amintiri valoroase de familie atat ale parintilor cat si ale copiilor dumneavoastra.

CASATORIA DUMNEAVOASTRA

Veti auzi sau veti citi ca, in procesul de vindecare dupa o asemenea drama, rata divortului este mare. Chiar daca aceasta a mai scazut fata de acum cativa ani, moartea unui membru al familiei pune casatoria in pericol, iar suicidul poate adauga sentimente mai adanci de esec, vina si neputinta.

Recunoasteti valoarea casatoriei dumneavoastra si fiti hotarat(a) de la inceput sa o impartasiti cu partenerul de viata prin orice mijloc puteti. Fiti constient(a) ca fiecare traieste durerea diferit. Barbatii sunt adesea invatati sa fie cei puternici, sa aiba grija de ceilalti, iar acesta poate fi un moment cand tatal nu gaseste suficienta putere sa aiba grija nici de el insusi. Incercarea de a fi cel care aduce confort si alinare sotiei sale poate sa necesite un efort foarte mare acum. Mamele sunt invatate sa fie acolo oricand este nevoie de ele, sa se dedice, iar aceasta situatie ii ia mamei toata energia ca sa poata functiona ea insasi. Puteti deveni furios/furioasa si sa va invinovatiti reciproc pentru ceea ce s-a intamplat. Cand intervine aceasta situatie sunt cateva lucruri pe care le puteti face pentru a va consolida casnicia, chiar daca va simtiti slabi si vulnerabili.

Impartasiti-va sentimentele. Spuneti-i sotiei dumneavoastra ce simtiti si intrebati-o cum se simte. Partenerul dumneavoastra nu poate citi gandurile si adesea acesta nu va sti ce simtiti sau prin ce treceti daca nu ii impartasiti gandurile.

Tineti-va in brate. Prima oara cand faceti dragoste dupa un astfel de eveniment poate scoate la iveala sentimente de vina pentru ca impartasiti ceva placut impreuna. Va poate ajuta daca puteti privi primul act de dragoste ca pe o experienta de alinare, grija si tandrete.

Stabiliti seri de iesiri in oras, in special acum. Vorbiti despre cum v-ati intalnit, ce v-a placut unul la celalalt, cum v-ati indragostit. Stabiliti intalniri impreuna in oras cel putin o data pe saptamana.

Amintiti-va ca puteti sa va echilibrati durerea in cuplu. De obicei, cand unul isi revine, celalalt este la pamant. Niciunul dintre dumneavoastra nu trebuie sa fie puternic tot timpul.

PARINTII SINGURI

Daca sunteti parinte singur s-ar putea sa simtiti ca ati avut parte de mai multa durere decat puteti duce. Societatea noastra tinde sa proiecteze multa vina asupra parintilor singuri si s-ar putea sa fiti nevoit(a) sa faceti eforturi mai mari pentru a va convinge ca nu purtati nicio vina, divortul sau moartea sotului/sotiei nu atrage dupa sine o vina si ca sunteti o persoana buna. Este chiar mai important sa vorbiti cu cineva, sa obtineti sprijin sustinut si sa le spuneti celorlalti copii ca ii iubiti si ca aveti nevoie de ei acum. Asigurati-va ca spuneti familiei si prietenilor cand aveti nevoie de sprijinul lor si intrati in contat cu alti parinti care si-au pierdut copilul.

AVETI GRIJA DE DUMNEAVOASTRA

Va veni un timp cand ati facut din amintirea copilului pierdut si din moartea acestuia o parte importanta din viata dumneavoastra… cand durerea nu va mai fi coplesitoare si cand va veti dori sa traiti din nou. Stiind ca va veni acel moment va poate ajuta sa priviti in viitor. De asemenea sunt mai multe lucruri pe care le puteti face pentru a avea grija de dumneavoastra si pentru a va trai durerea fara sa va faceti rau.

1. Petreceti timp printre oameni. Acesta este momentul sa vizitati acel grup de parinti sau sa gasiti pe cineva care este supravietuitor al suicidului. Gasiti prieteni care sunt dispusi sa vorbeasca cu dumneavoastra. Iesiti din casa sau departe de slujba si mergeti alaturi de prieteni carora le puteti impartasi durerea si sentimentele.

2. Mancati atent(a). Asa cum sentimentele dumneavoastra sufera, la fel corpul sufera. Mancati multe legume, fructe, fibre precum painea integrala, beti mai multe sucuri naturale si apa decat de obicei. Corpul dumneavoastra este supus la un stres puternic acum si s-ar putea sa va fie de ajutor o carte de nutritie sau o vizita la un nutritionist.

3. Faceti exercitii. O mama a investit intr-o bicicleta de apartament si a descarcat astfel multa manie si frustrare pedaland in fiecare noapte. Sa faceti miscare este la fel de important ca eliberarea emotiilor.

4. Cereti ajutor de la un profesionist. Fie ca e vorba despre medicul de familie pentru sanatatea fizica, un nutritionist si/sau un consilier psihologic, gasiti o persoana din comunitatea dumneavoastra care sa aiba rolul de consultant in grija fata de dumneavoastra insiva.

5. Cititi si informati-va. Aflati tot ce puteti despre suicid. Este posibil sa nu gasiti multe informatii la biblioteca publica pe acest subiect sau cele pe care le gasiti sa nu va fie de mare ajutor. Folositi internetul ca sursa de informare, chiar aceasta pagina este un bun inceput, nu uitati de consultantul in grija fata de dumneavoastra insiva si chiar de rolul unui grup sau comunitati de oameni cu aceeasi problema. Citind carti despre durere va poate ajuta de asemenea, chiar daca nu puteti citi mult deodata stand asezat(a) intr-un loc sau ati devenit usor de distras(a).

   "De ce se intampla ca uneori vietile noastre sa fie conduse si inghesuite pe o strada ingusta pe care ne trezim confuzi si folosind tot felul de cai nepotrivite de scapare. Sunt satula de tot. Sa gasim o noua raza de soare… o noua speranta si sa nu zambim trist la pacatele noastre de indulgenta si mediocritate. Sa ne pornim mintea si nu corpul, sau mai mult de atat nu se poate? Caii fara nume nu au identitate, totusi noi avem. Sa le gasim pe ale noastre si sa le facem mai bune. Sa nu formam un cod prea strict doar ca sa il incalcam mai apoi. Sa fim mereu cu mintea deschisa. Sa fim asa sau in alt altfel. Sa uram boala din mintile noastre si privirea superficiala asupra realitatii, idealurile noastre prostesti si gandurile noastre murdare intre care nu mai stim sa facem diferenta. Sa ne caim si sa simtim vina ca sa putem fi bine din nou si sa o stim." - Din jurnalul lui Laurie

Nu exista un program pentru vindecarea de durere. Vor fi urcusuri si coborasuri si veti avea o multime de amintiri si de sentimente. Vor fi momente de-a lungul vietii dumneavoastra cand durerea va iesi la suprafata, uneori neasteptat. Vor fi amintiri puternice dulce-amare care se vor ivi cand nu va asteptati.

Este adevarat ca s-ar putea sa ganditi ca nu veti mai fi niciodata bine, ca sunteti coplesit(a) de o tristete profunda. Este la fel de adevarat ca intr-o zi veti simti din nou bucurie. Este adevarat ca sunteti intr-o continua schimbare de la pierderea copilului dumneavoastra. Si este adevarat ca veti evolua si veti integra aceasta experienta in noua persoana care deveniti.

Speram ca aceste pagini sa va fie sprijin la inceputul acestui drum…