Cateva luni

Scrie aici...draga Bianca sint alaturi de tine si de durerea ta stiu foarte bine prin ce durere fara margini treci,sint mama am un baietel de 7 ani,unul de 11 luni in curind pe 22martie face 1an.trebuia sa am 3 copii dar na fost sa fie .cind baietelul meu cel mare a implinit vista de 6 ani sia pus o dorinta aceea de a avea si el un fratior sau o surioara.dupa citeva zile am aflat spre marea noastra bucurie ca sint insarcinata nu ne venea sa credem pt ca incercam de mult timp si nu am ramas dar surpriza dumnezeu ia indeplinit dorinta.dar dupa trei luni a murit si stiu doar ca avea o malformatie.am fost foarte trista am plins mult si inca nu pot uita toti din jurul meu evita subiectul de cite ori sint in preajma.pling alaturi de tine si imi pare nespus de rau.spre marea mea surpriza am ramas insarcinata dupa aproape un an.a trecut greu pt ca tot timpu aveam eminente de avort dar am trecut peste tot cu ajutorul lui dumnezeu am nascut prin cezariana un baietel Dennis Davidcare a avut probleme a stat 5 zile la incubator nu putea respira singur.nu pot explica ce am simtit cind lam putut lua in brate pentru prima data.Lam strins la piept si am stiut ca trebuie sa fie bine ca nu as mai fi putut trece prin asta.nu stiu de ce am simtit sa povestesc prin ce am trecut poate sa te ajute sa treci e tare ttttgreu dar trebuie pt baietelul tau care are nevoie de tine.sint alaturi de voi si sa ma iertati daca vam intristat.va multumesc ca miati dat posibilitatea sa va scriu.Va doresc ca de acum incolo dumnezeu sa va aduca numai bucurii si curajul de a incerca din nou e unic sentimentul de a aduce un copil pe lume.nu toti inteleg asta.Bianca sint alaturi de tine ioana s

Buna ziua Bianca. Sunt Ionela din Brasov.
CULPA MEDICALA. Caz in Brasov, azi vazut la stiri- bebelus de 4 luni moare pentru ca asistenta de servici nu se deranjeaza (de la a urmari un film pe HBO)pentru a chema medicul de garda la insistentele mamei disperate...Abia dupa 4 ore sa intervenit cand insa era prea tarziu. Cum se poate asa ceva...Cum putem ajuta aceste familii care trec prin asa ceva.Care nu mai au puterea de a lupta fiind sfasiati de durere si zic ca oricum nu il mai aduc inapoi.O instanta de judecata care sai ajute fara sai stoarca de bani.Medicii se scot uni pe alti din aceste erori pe care le fac si care din pacate costa viata unui copil nevinovat.Colegiul medicilor e o GLUMA.Multe din aceste famili nu pot merge mai departe in tribunal din cauza conditiilor sociale precare.Si nu este singurul caz din tara.. Trebuie sa avem curajul sa protestam,sa strigam in gura mare,sai aratam cu degetul pe acesti criminali ca sa nu mai profeseze.Durerea nu trebuie sa ne doboare..Caci astfel le creeam conditii de a profesa fara nici cel mai mic regret. Da.Sa nu generalizam. Nu toti sunt la fel.Am avut norocul sa am un medic extraordinar care ma monitorizat pe tot parcursul sarcinii si la nastere a actionat mai mult decat excelent eu avand probleme si cu tensiunea.Si asistentele si moasa nu miau dat motive sa ma plang pe toata periada de 5 zile pe care am petrecut-o la maternitatea din Brasov.Mereu cand le-am chemat mau ajutat.Poate am avut noroc. Nu stiu.Si ce ma frapat e ca doctorita care venea in fiecare zi sa o consulte nu a luat nici un ban.Cand ii indesam in buzunar(atat cat am putut si eu)a scos afara si mi ia inapoiat.Sincer mia fost rusine.Nu stiu ce de.Poate de mine ca am indraznit sa o insult sau pentru ca ma refuzat.Am auzit si lucruri rele tot referitor la aceasta maternitate.Dar orice padure are uscaturi- trebuie sa curatam sistemul medical de aceste crengi uscate si stricate care ne omoara copii.Si nu numai.Poate sunt acuzata ca nu am trecut prin asta si nu zic ce vorbesc.Sunt mama unei fetite de aproape 2 luni.Am nascut pe 31.12.07 desi termenul era in 3-4 ian.08.Glumesc zicand ca poate nu a vrut sa piarda artificiile de revelion.Primul meu copil.Vreau insa sa-i daruiesc si un fratior sau surioara(cu ajutorul lui Dumnezeu).E lumina ochilor mei. In fiecare zi ma uit la ea si ma rog sa fie sanatoasa si protejata de Cel de Sus.De la inceputul campaniei tale te urmaresc la emisiuni (imi para rau ca nu leam vazut pe toate)si am citit toate paginile de pe acest sait.M-am ingrozit de durerea mamelor care au trecut prin asa ceva. Am plans si mam revoltat. Nu se poate sa fim tratati ca niste animale,nu sepoate... Guvernanti se plang ca populatia tari scade....pai cum sa creasca in aceste conditii? Poate ca sunt medici putini, poate ca sunt platiti prost,dar o meserie se face din placere..mai ales medicina unde trebuie sa salvezi oameni...mai ales copii nevinovati..Cum pot dormi acesti oameni noaptea cand stiu ca din neglijenta au omorat un sufletel nevinovat. Nu sunt cuvinte sa poti alina o mama care pierde un copil.Nu poti..Nu poti.. Poti doar sa o ti de mana si sa plangi alaturi de ea.

Daca pot ajuta intr-un fel prin campania nu ezita sa ma contactezi. Toate mamele,tati, unchi, matusile,bunici,vecini,colegii- trbuie sa ne unim si sa facem ceva ca sa schimbam ceva in tara asta. Caci daca nu ne ajutam noi ,nimeni nu o va face,si in nici un caz clasa politica sau autoritatile.

Adresa mea este ***kovacs@yahoo.com
Toate cele bune.

Din cauza emotiilor am trimis mesajul anonim si neincheiat!Desi s-a intamplat in 9.10.1994am retrait alaturi de tine durerea atat de intens!Stefan-Georgel o minune de baiat de 4 luni, l-am gasit mort in patut probabil dupa o criza de convulsii.Lucram la un spital,intr-o comuna ,langa capitala ca gestionara.Am ales sa nasc in BV,la oras ptr. a se putea interveni in caz de complicatii la nastere,avand Rh negativ un alt baiat de 4 anisori,perfect sanatos si o mare dorinta de a avea inca un copil.Stefan a facut convulsii la nastere si a avut nevoie de ajutor special.Am inteles ca se intampla des la nastere asa ceva fara urmari in viitor.Avea 3.800kg,50cm,nota9,si era galbior si frumos ca un puisor. Stiam ce sa fac daca se repetau convulsiile.dar,nici un cadru sanitar nu mi-a zis ca se pot face noaptea in somn si sa nu auzi nimic . . . Cand avea 3 luni am cerut sfatul directoarei spitalului unde lucram ,medic pediatru ptr.ca nu-si mai tinea capsorul si mi-a zis sa-i dau ,,ciorba de fasole si tocatura de sarmale,, ca prea ii suflu ..copilului!In loc sa ma trimita la Bucuresti la 2 pasi la specialisti .Si i-am facut masaj la ceafa asa cum m-a sfatuit inca o luna.Atat a mai trait.nu pot sa redau momentul cand ..am inteles.Nu vroiam !strigam ,,nu copilul meu!,,Am fugit la spital cu el dar... nu aveau oxigen...Ca la alimentara ,veniti maine.! tremur cand imi amintesc .Au schimbat fisa micutului si la ancheta au declarat ca nu le-am spus de convulsiile copilului.de la nastere.Cea mai buna prietena de atunci (vorbim si azi )a afirmat ca eu sunt de vina ca am fatait copilul la Brasov si apoi in com unde locuiam.Era durerea prea mare sa ripostez cum trebuia si...micutul meu nu mai putea fi readus la viata! Iti multumesc,,zambet de soare,,voi sadi un copac s-au voi ingriji o floare gandindu-ma la el.Mai am multe ganduri dar las si alte mamici sa planga. . . Voi reveni!MIHAELA,mama de inger

7 luni

Buna ziua,
Suntem Familia CIOBANU, iar problema noastra este urmatoarea: am avut un baietel

care a decedat in anul 2006 la varsta de 7 luni suspect de Amiotrofie Spinala Tip 1 (spun suspect pt. ca la noi este o boala necunoscuta si nu a fost diagnosticul sigur). Cum sa petrecut, pe scurt: de la nastere am stat 4 luni in maternitatea Cantacuzino-Buc., i sau facut tot felul de teste: DIAGNOSTICE : Encefalopatie hipoxic ischemica perinatala, Epilepsie polimorfa simptomatica, Sindrom Hipoton si Amiotrofie Spinala tip 1- in urama biopsiei musculare la Sp.Colentina- care a fost pusa cu semnul intrebarii, neffind siguri de diagnostic.

De atunci am tot cautat clinici care fac astfel de analize genetice in Romania, sa facem noi parintii, dar nu am gasit decat GENETIC LAB ( trimit analizele in Belgia iar costurile sunt peste puterile noastre financiare)
In strainatate pt. ca ne-am interesat si am corespondat pe email cu clinici de acolo (ITALIA, GERMANIA, TURCIA, FRANTA) nu va mai spun la ce preturi se ridica analiza ADN si AMNIOCENTEZA.

Ne dorim tare mult un copil, dar ne este foarte frica sa nu intampinam aceeasi problema sau sa nu fie alt grad II sau III care sa-l faca incapabil de a-si misca manutele, piciorusele sa necesite intubare si asa mai departe.

DE CE LA noi, nu se studiaza aceasta cumplita boala genetica ??? DE CE nu sunt GRATUITE ca in ITALIA si celelalte tari unde sunt considerate boli grave si analizele genetice sunt gratuite ???

Sunt tare necajita ca STATUL ROMAN nu face nimic, ca nu-i intereseaza sa deschida un laborator pentru aceste teste genetice - gratuite sau macar la niste preturi accesibile romanilor.

Va multumesc
Alexandra Ciobanu
Bucuresti
***iobanu06@yahoo.com

Draga Bianca, ma numesc Adina si sunt din Oradea. Sunt alaturi de tine si iti inteleg durerea mai ales ca am trecut si eu prin experienta devastatoare de a-mi tine in brate baietelul fara viata. Anul acesta ar fi implinit 5 anisori daca...medicul ginecolog ar fi fost mai atent...daca maternitatea ar fi avut dotarile materiale necesare in situatii de urgenta...Nu vreau sa acuz pe nimeni desi motive plauzibile ar fi cateva, dar nici nu pot trece atat de usor peste ignoranta, indiferenta unora dintre cei pe ale caror maini ne incredintam vietile. Am avut placenta praevia pe care medicul ginecolog nu a observat-o in timpul ecografiilor lunare si astfel ca, atunci cind am avut o usoara sangerare, la 30 de saptamani de sarcina, mi-a spus ca sarcina fiind mare probabil mi s-a spart un capilar si sa stau linistita ca sigur nu e nimic de speriat. Din nefericire i-am ascultat sfatul si...a doua zi am ajuns de urgenta pe masa de operatie ca urmare a declansarii unei hemoragii care ne punea vietile in pericol atat a copilasului cat si a mea. Au urmat zile cand de cosmar, cand de speranta ; baietelul a fost intubat, si-a revenit cat de cat si, cind toti credeam ca am trecut peste momentul critic, a recazut. Nu pot cuprinde in cuvinte toate cele 7 saptamani de dupa cezariana, cat a trait dragul nostru George-Silviu. Durere, speranta, lacrimi, disperare; bucurie cand vedeam ca isi revine si medicii erau mai increzatori in sansele lui ; furie cand ginecologul m-a asigurat ca lasa, peste 2 ani scoatem altul ; neputinta, revolta cand la un moment dat pentru ca medicul-sef de sectie era in concediu –a trebuit sa facem cerere scrisa directorului maternitatii pentru a i se acorda copilului tratament si asta in timp ce era in sectia de terapie intensiva...si apoi iar durere, durere sfasietoare cand, in dimineata de 24 martie 2003, a plecat inapoi in lumea ingerilor. Viata nu mai este la fel. Ne-ar fi placut mie si sotului meu sa existe fundatii care sa organizeze intalniri cu cei care au trecut prin astfel de situatii. Am avut noroc cu familia, prietenii si colegii care ne-au incurajat cum au putut ei mai bine. In fiecare zi ne este dor de el, de ochisorii lui albastri, de zambetul lui gingas dar gandul ca lui ii este mai bine printre ingerasi ne mai alina… Este cumplit, dar incet-incet am invatat sa traim cu durerea. Apreciez mult ceea ce faci si sunt convinsa ca eforturile tale vor avea rezultate pozitive - m-as bucura ca ele sa aiba ecouri si in orasul nostru. Daca pot ajuta cu ceva, o fac cu drag adresa mea de e-mail este ***rro@yahoo.com. Moartea unui copil este o durere fara nume, scria un preot francez in cartea dedicata memoriei baiatului sau. Asa cum m-a incurajat si pe mine cineva, iti doresc sa fii mai tare decat durerea. Te imbratisez.

2 saptamani

Sa dea dumnezeu sa-ti dea puterea de care ai nevoi pana la capat.am trecut si noi prin asa ceva acum un an su jumatate,iti inteleg durerea." Dar nu uita " ca te priveste de sus sui ca este sigur ingerasul ce are grija de toata familia ta . In special de fratioru ei. Multa bafta, toata lumea este alaturi de tine.cand ti-e greu gandeste-te la ea si sa vezi ca vei trece mult mai usor peste acest moment. Eu una asa fac ma gandesc la nepotelul meu care a decedat la 2 saptamani de la nastere si imi este de mare ajutor. Aveti grija de voi.
Cu stima si respect,
Anca

3 saptamani

Buna.Ma numesc Sanda si ieri,06.02.2008, fetita mea ar fi implinit 5 anisori.Pe timpul sarcinii totul a fost ok,vizitam medicul lunar pentru ecograf si pentru controlul de rutina.Am nascut prin cezariana o fetita de 3kg pe care eu o credeam sanatoasa .Dar a doua zi am aflat ca fetita mea avea o malformatie la inima. A fost un soc pentru mine si familia mea.Dupa 3 saptamani de eforturi zadarnice inima ingerasului meu a incetat sa mai bata.Acum e in ceruri si vegheaza asupra noastra.Iti doresc sanatate si putere sa treci peste aceste momente dureroase. ***aria@yahoo.com

Scrie aici...simt alatur de tine BIANCA deoarece si eu mi-am pierdut fetita...dar spre deosebire de tine eu am pirduto cind avea deja 8luni de viata.Am plins si azi alaturi de tine la emisiunea 9595.Eu sint o femeie modesta,stau cu fam.in chirie in Oradea nu ma macina durerea saraciei de zi cu zi cum ma macina durerea pierderii fetitei mele desi mai am 2 baieti TAMAS si MARK 11 respectiv 6 ani tot ii simt lipsa fetitei``ANAMARIA-ANDREEA``...acuma atita am simtit nevoia sa ma descarc tie,iar prin intermediul acestei mici scrisori miar placea sa legam o legatura de amicitie bineinteles daca vrei si tu...sa corespondam din cind in cind iti las 2nr te telefon 0359***-07485*** sau idu de yahoo messenger....***ibcz_1975 cind osa mai am putere sati scriu despre mine voi mai scie sau poate chiar iti voi trimite o scrisoare prin posta.TE SALUT CU MULTA SIMPATIE''IULIANA din oradea...

6 luni

Buna Bianca,
Atunci cind te voi vedea, te voi stringe-n brate si-ti voi spune si eu: stiu cit de cumplit este!!!! Intimplator sapt. trecuta doream sa cumpar o revista si am deschis "Eve" la pagina cu tine... Am reusit sa citesc "Cind un copil nu se naste" intre trei reprize de plins...!!!! Nu stiam despre tine... Dupa moartea fetitei mele(malformatie congenitala la inimioara si nu numai) la apropae 6 luni(mi s-a transmis ca trebuia sa moara de mult!!!!din prima luna de viata)!!!!!Pe data de 25 feb se implineste 1 an si 5 luni de cind fetita mea e in ceruri si durerea s-a mai atenuat abia dupa un an dar f. putin!!!!
Doamne, tot ce-ai scris am simtit si am trait si eu!!!!

Tocmai te-am vazut la tvr2!De fapt dupa ce-am citit in "Eve", mi-am zis uite ca s-a mai gindit cineva sa dea un sens dramei!Eu mi-am jurat si fetitei mele April-Roberta ca atunci cind voi avea bani voi infiinta o fundatie sau voi dona bani f. multi bani pt spitalele in cauza!!!! Am fost trimisa sa nasc in Glasgow, la Queen Mother's hospital....am primit ingrijiri la superlativ si informatii pe masura!Eu l-am luat pe "nu" in brate, m-am intors in Romania si mi-am dedicat tot timpul meu ingerasului meu April, sperind ca poate doctorii se pot insela...poate o minune...poate iubirea mea nemarginita....April a murit subit...am fugit la Grigore Alexandrescu!s-a incercat surescitarea ei 45 min ca la carte, poate auzind ca partenerul meu este englez....Dupa cele 45 min au spus: "sa vina mama!" Doar mama?am intrebat eu....Am intrat si fetita mea era calda pe piept(doar o surescitasera 45 min, nu?)...si zic: "e inca calda, poate...poate e in coma...nu se poate!!!"...asistenta care ramasese acolo, aproape a tipat: "nu e doamna, e gata!" "Sa nu tipi la mine, am urlat eu la ea plingind".....incercind sa-mi imbrac fetita(o lasasera doar cu pampersul)cu mainile tremurinde plingind si am luat-o in brate ultima data!!!...Pling si acum cind scriu, am plins dupa emisiunea ta...am plins enorm dupa ce-am ascultat melodia pe care ai dedicat-o fetitei tale Ema....

Este inutil sa-ti spun ca am primit aceleasi mesaje, incurajari, ignorari,....cuvinte...de la semenii nostri!!Iar scara de valori s-a schimbat automat! Luni in sir, in supermarketuri, pasii mei porneau spre carucioarele cu bebelusi...eu intrebind cite luni are?...plingind!..de multe ori pligeam in masina, abia mai vedeam si strigam:unde esti ingerasul meu? unde esti April.-ul meu?......

Pot scrie un roman prin ce-am trecut numai in spital in Glasgow, dupa nastere 6 saptamini.... Eu vreau si te rog sa ma contactezi sa lucrez pt. fundatia ta!eu iubesc enorm bebelusii si copiii si vreau sa ajut mamicile care trec prin aceste chinuri...

Cu stima,
Monica Hategan : 0722 ***
***struct@yahoo.com
P.S. Locuiesc in Bucuresti

Buna Bianca!Ma numesc Mirela , sunt din Constanta.
Nici nu stiu cum sa incep sau cu ce.....
Eu am nascut cu ceva ani in urma.....mai precis in 1991.Nici nu stiu daca e bine sa ma inscriu si eu pe lista mamelor de ingerasi , pt ca baietelului meu nu i s-a facut nici un fel de slujba la vremea aceea pe motiv ca nu le este permis accesul in spital preotilor.A doua zi , spre stupoarea noastra , preotii se plimbau prin saloane ,,botezand" copii care-si traiau ultimele clipe .Motivul se pare ca a fost ,,banii".Nici prin cap nu ne-a trecut ca trebuia sa dam spaga unui om a lui D-zeu ca sa vina sa zica o rugaciune pt un copil muribund. Aveam 21 ani,eram aproape un copil , nu stiam mai nimic despre nastere.Doamne ce urat s-au purtat cu mine incepand cu infirmierele de la urgenta, pana la etajul 7 unde am fost lasata pe masa de nastere incurajandu-ma sa ,citez : ma,,screm"......in timp ce copilul meu era pe jumatate nascut ... Asa m-au lasat pana dimineata cand , s-a schimbat tura si , nu mai eram de competenta lor.,,Tura" nou venita , si-a facut intai siesta bandu-si cafeaua linistita....in timp ce nici eu si nici copilul meu nu mai aveam putere de nimic. Nici nu stiam daca mai traieste.,,Norocul" meu a fost ca sotul a intalnit pe hol o cunostinta infirmiera care a intrat cu mai multe ,,ajutoare" si am nascut cred in cateva minute.Copilul meu a supravietuit , dar a ramas cu un hematom urias pe cap care s-a retras in timp.A doua zi , medicul de garda , la control , a vazut ca e vanat si l-a dus la incubator crezand ca de frig.

La un control mai amanuntit a descoperit ca are o malformatie la inimioara.........
Nu pot uita ziua aceea, a fost ca un blestem implinit. A trait fix 40 zile, timp in care nu l-am putut hrani asa cum trebuie pt ca ar fi depus un efort mult prea mare pt inimioara lui.A supravietuit doar cu masca de oxigen.L-am tinut in brate in tot timpul acesta si ma intrebam daca voi iesi vreodata din spital asa cum ieseau toate mamicile care veneau , nasteau , plecau....iar eu tot acolo ramaneam uitandu-ma la puiul meu cat de frumos era si nu stiam ce ma asteaapta. Ar fi implinit 17 ani anul acesta .....

NU e zi de la Dumnezeu sa nu ma gandesc cum ar fi aratat, cum ar fi fost?? Toata lumea m-a incurajat sa nu fiu trista ca ,,mai bine ca a murit acum" ca mai tarziu era mai rau ...Lucru cu care ma ,,incurajau" si medicii de la vremea aceea. Ca sunt tanara , ca o sa mai fac copii...etc.. Dupa trei ani de la necaz, am nascut o fetita sanatoasa.Multumesc Domului pt asta.Acum are 14 ani si o cresc singura.Dar o cresc mereu cu teama ca ar putea sa aiba aceeasi soarta.Sunt disperata dupa ea.De cate ori o privesc , mi-l imaginez pe fratiorul ei...... Stii ce-i rau????Ca toti anii acestia am trait cu speranta ca timpul imi va diminua durerea pierderii lui.......dar offf......nu e deloc asa.Mi-l inchiupui crescand........si-l vad cumva ...in sufletul si constiinta mea....

Iarta-mi lunga descriere a dramei mele .......dar te-am urmarit la emisiunea de azi si ......am simtit toata durerea prin care ai trecut.........si desi nu mi-e usor sa vorbesc despre acest lucru, m-ai incurajat prin forta cu care iti doresti sa-ti vindeci sufletul si sa ne ajuti si pe noi . Iti multumesc si iti doresc sa iti dea Dumnezeu putere si multe bucurii .

Draga Bianca,am citit povestea ta si am vazuto si la dr Andrei.Pareri de rau,am trecut si eu prin asa ceva fata noastra a murit la o luna dupa nastere,malformatie genetica trisomia21,cam acelasi lucru (inima),dar nu am trait asa o drama, am spus la toti ce s-a intamplat,am inmormantato,si am luato ca o moarte care se intampla fiecarui om.M-am purtat si am facut ceea ce era de facut.Eu cred ca dramatizand si amplificand nu se rezolva nimic.Sant lucruri care nu se schimba caci asa e construita lumea.Sant atatea lucruri care se pot schimba si nu le vedem sau trecem pe langa ele ,ca si cand nu ar fi.Sa schimbam ceva pt.copii astia pe care ii avem(am o fata de 5 ani).Succes si numai bine

3 saptamani

Ma numesc Anca si sunt o studenta de 23 de ani.Am tinut sa transmit acest mesaj tuturor mamelor pentru ca am cunoscut o mamica in suferinta si i-am fost alaturi atat cat am putut.Este vorba despre o mamica de origine germana dar care traieste in Franta.Asta se intamlpa acum doi ani.Si eu eram studenta in Franta si baby-sitterul baietelului ei Caspar de 3 anisori....o comoara vorbitoare de franceza,germana si suedeza la perfectie.

Micutza Anne-Sophie s-a nascut cu o malformatie a esofagului vizibila inca din viata intrauterina dar cu sperante de operare ulterioara.Numai ca planurile lui Rastignitul nu au coincis si cu sperantele doctorilor.A cunoscut lumea asta prea meschina pe 18 aprilie si a luat cu ea imaginea parintilor si a fratiorului ca sa-I recunoasca de acolo de sus si asa,cu ele pe retina ,si-a inchis ochii pe vecie intr-un adio putin dureros pe 5 mai. Am fost devastata...i-am vazut poza in patutul din spital cu niste furtunase prin care primea oxigen...ii vazusem si pozele de la ultima ecografie...Am primit o carte funerara cu datele ei si cu cateva randuri dintr-un psalm...parintii tinusera sa demonstreze ca totul fusese vointa fortelor divine....Este psalmul lui David: Asculta-mi rugaciunea,Doamne si pleaca-ti urechea la strigatele mele!Nu tacea in fata lacrimilor mela!Ca sunt un strain inaintea Ta,un pribeag ca toti parintii mei.Abate-ti privire de la mine si lasa-ma sa rasuflu pana nu mai sunt...Nu este o alinare ci mai degraba o incercare de a intelege acete mistere ale cerului.... Dupa aceasta scurta povestioara as vrea sa adaug niste informatii pe care le-am gasit din intamplare pe site-ul cotidianului francez LA CROIX din 12 februarie 2008:un articol pe prima pagina care se refera la Statutul Foetusului.Problema care s-a discutat de cativa ani in Franta in acest sens provine din trei cazuri isolate in perioada 1996-2001 cand aceste familii dau in judecata statul francez intrucat doresc recunoasterea foetusului ca drept persoana juridica.Potrivit unei circulare din 2000 un foetus care nu a atins 500 de grame si nu a depasit 22 de saptamani primeste un act de copil fara viata si prin urmare parintii nu pot incepe procedurile pentru inscrierea in livretul familial si in sfarsit sa procedeze la funeralii.Intrucat legislatia nu detaliaza prea multe asupra statutului fatului, acestor familii le este permisa inscrierea si deci si inmormantarea.

Este adevarat ca in momentul inscrierii civile in livretul de familie copilasul primeste un prenume dar nu si numele de familie ceea ce il priveaza de personalitate juridica si prin urmare si de o absenta de filiatiune.Acest aspect a produs multa suferinta parintiilor carora nu le este recunoscuta afectiunea,sperantele,procreerea asa cum sugereaza si profesorul de etica Jean Daniel Causee care subliniaza faptulca umanul nu se reduce la biologic.

Stiind ca acest subiect atat de controversat a dat nastere unor discutii mereu nesatisfacatoare,legislatia franceza ia o decizie, confruntata fiind acum cativ ani cu un caz al unei femei insarcinate in 6 luni si care pierde copilul in urma unui accident rutier.Atunci se ia in seama statutul de omicid involuntar si tot atunci se hotaraste faptul ca foetusul nu poate fi o victima,ceea ce absolva de vina si femeile ce procedeaza la avort.Este de aseamenea posibil ca o astfel de femeie sa reclame inregistrarea civila a fatului in conditiile in care ea este cea care poarta decizia intreruperii sarcinii.Evident ca in realitate constiinta nu a dus la aparitia unei asemenea cereri.

Pozitia bisericii nu difera foarte mult.Un fat sub 500 de grame trebuie incinerat si el este considerat ´piesa anatomica´.O asistenta de la un spital parizian povesteste ca adesea parintiilor le este transmis cum ca fetii sunt incinerate intr-un loc special,dar acesta nu exista.Ei sunt incinerati cu alte deseuri medicale.De altfel,descoperirea in august 2005 la spitalul

Saint-Vincent-le-Paul(Paris) a 351 de feti incinerati in aceste conditii a revoltat opinia publica.S-a dovedit prin aceasta ca este o lipsa totala fata de respectful originii umane. Potrivit istorieniilor-sociologi,fiecare traditie trateaza diferit importanta incinerarii si statutul fatului.De exemplu,Inuitii isi inmormanteaza fetii in orice stadiu pentru ca fiecare este o reincarnare si astfel nu se rupe lantul divin, pentru populatia Vendas din Africa de Sud foetusii sunt considerati bs-eau iar pentru japonezii ei constituie o inversare a legaturiilor.Kabili-berberi marocani-acorda o importanta majora acestor tragedii si ii ingroapa in pragul casei pentru ca ii considera o bariera impotriva fortelor malefice.Este o atitudine singulara pentru ca per total se remarca faptul ca acesti ingerasi sunt considerati un fenomen infra-social,ce nu apartine comunitatii. Tin sa marturisesc ca sunt consternata de aceste amanunte la care nu m-as fi gandit vreodata...Este un subiect delicat...O prietena a mea psiholog este deja la a treia pierdere de sarcina.Imi marturiseste ca nu stie cum sa se ajute pe ea.Nu este nici ea destul de pregatita sa isi aplice o terapie pentru ca nu se insista foarte mult in universitate.

Concluzia pe care o trag este ca deja imi este frica de un asemenea pas....imi dau seama ca la fel ca intre geniu si nebun ...intre o sarcina si nesansa de a o rata distanta este prea fragila,prea aproape,prea frivola pentru multi.

Multumesc celor care au avut rabdarea sa citeasca mesajul meu.
Adresa mea de e-mail este ***ordag@yahoo.com asta daca cineva imi va pune o intrebare.
Si inca ceva...potrivit egipteniilor stelele funerare erau destinate sa reaminteasca pe cei plecati si sa ramana astfel in amintirea celor care fac umilul gest de a le pronunta numele.Eu va multumesc daca ati spune cu voce tare ANNE-SOPHIE.Am scris pentru tine si cu tine in gand...