Alexandra
Buna ziua,
Ma numesc Claudia Tanase si sunt din Sibiu. Acum 4 ani am nascut la 7 luni o fetita care imi murise in burtica. Sarcina era cu probleme in sensul ca imi crestea tensiunea si desi nu mancam sarat eram tot umflata. Oricum, intr-o vineri am fost la dr. si mi-a zis sa merg luni la un alt dr. din Sibiu pentru ca are dubii in ceea ce priveste sarcina, dar in acel moment fetita traia. Luni cand m-am dus era deja moarta. Acum imi pare rau ca in acel moment am ales sa n-o vad sau s-o iau acasa, s-o inmormantez. Toata lumea zicea ca e mai bine asa. Dar acum regret. Si parca pe zi ce trece sufar tot mai mult dupa ea, in loc sa se amelioreze situatia. Plang din orice. Nu mai vreau sa ma uit la tv pentru ca se-ntampla prea multe si plang pentru orice . Am un bebe de 11 luni. Il cheama Patrick. Credeam ca o sa-mi umple golul din suflet. Il iubesc ffff mult, insa ma doare tot mai mult ca nu e si Alexandra langa noi. De cand l-am nascut pe Patrick, tot mai mult ma gandesc la fetita. Sufar tot mai mult. De ce? De ce nu ma pot impaca cu ideea ca ea s-a dus si sa ma axez pe Patrick?
Ati mai patit asa? Eu cred ca durerea nu imi va trece niciodata. Stiu ca sunt care au nascut si le-au murit bebele, dar sa stiti ca si in situatia mea e ffff dureros. E pacat ca parca sunt tot mai multe mamici de ingeri.
Stiti ce a zis dr. meu ginecolog sotului cand a fost la el sa-l intrebe de ce n-a vazut ceva vineri si de ce nu m-a trimis la urgenta daca era ceva?! "Sa stiti ca e mai bine asa caci oricum nu cred ca era normala." Era bine sa fi fost totul bine , sa fi facut ceva de la primele semne. Am inteles ca sunt pastile care se pot da in sarcina pentru a restabili tensiunea la normal. Dar n-a zis nimic. Dr. cardiolog a zis ca trebuia sa ma trimit la el din timp, de la 3 luni cand au inceput problemele. Vina mea e ca trebuia sa mai cer o parere, nu sa ma bazez pe el. Am zis ca e la o varsta (50 ani) si are experienta, dar greseala mea ca nu am facut mai mult. Poate azi aveam si fetita.
Povestea pe forumul E.M.M.A.
Mergi sus