Antonia 15.04.2010
Buna,
Numele meu este Anca, si va scriu din Spania, am stiut de la tv despre voi, m-au impresionat mult imaginile vazute la tv, dar era in urma cu ceva timp. Am gandit atunci ca ce poate fi mai trist decat sa fii mama de inger...si cum spun multe mame de inger aici cele care nu trec prin asta nu simt ...
Azi dimineata cautand consolare in pagini asemanatoare pe net v-am gasit.am citit mult, am plans mult, sunt 2 zile de cand am pierdut-o pe Antonia (vreau sa cred ca era fetita) desi avea doar 8 saptamani, in urma problemelor care nu stiam ca le am am pierdut-o.
Locuind in Spania am fost internata aici, si mi-a fost foarte greu sa trec nu doar peste pierderea ei ci faptul ca mi s-a spus cu atata usurinta si fara gram de compatimire"s-a oprit din evolutie", te trimitem la urgente si iti vom face avort". Pentru noi doi sa oprit o lume din miscare, pentru ei inca o corvoada, pentru noi cel mai groaznic moment, pentru ei o interventie obisnuita...pentru ei "lasa draga ca faci altu sau vei adopta", pentru noi era Antonia, era a noastra, era comoara nostra...e inger acum, stiu dar e greu si doare..pe holul maternitatii era plin de flori si plansete de copii veniti pe lume spre bucuria atator parinti, pentru noi erau perfuzii, lacrimi si o foaie de externare...oare e atat de greu sa dai un zambet, sa spui o vorba buna unui suflet gol, sau e poate mai usor sa "se termine tura, sa-i vina schimbul"...acum a trecut, Doamne Doamne o sa ne dea poate alt bebe, dar Antonia...Antonia va fi ingerul nostru, acum chiar ca avem ingerul nostru personal...
Va multumesc doar pentru ca existati si ca am putut putin sa imi descarc sufletul intr-o dimineata ploiasa si departe de voi romanii mei cu suflet mare. Sa binecuvinteze Dumnezeu Romania si pe voi romani de suflet. O imbratisare tuturor mamelor de ingeri asa mici ca Antonia sau mai mari ca Emma.
Cu respect Anca.
Mergi sus