O noua sarcina

Cand copilul dumneavoastra moare, va pierdeti inocenta. Prima dumneavoastra experienta cu tragedia va invata ca nu exista garantii. Chiar si in cazul in care copilul dumneavoastra a murit la inceputul sau la sfarsitul sarcinii, inainte sau dupa nastere, va veti simti ingrijorata in privinta faptului de a mai avea un alt copil. Exista o serie de probleme cu care va veti confrunta:

decizia de a mai incerca
decizia de a stabili cand veti incerca
incercarea de a concepe
obtinerea de ingrijire prenatala vigilenta si sensibila
luarea deciziilor in ceea ce priveste testarea prenatala
cum veti face fata sarcinii
pregatirea pentru sarcina si modul de a-i face fata cum veti face fata dupa ce ati nascut

“Cel mai mare impact negativ al pierderii mele a fost faptul că fiecare sarcină care a urmat a fost o perioadă plină de teamă în loc să fie una plină de bucurie. Îmi doresc să fi avut acea stare de inocenţă, datorită căreia să trec prin sarcină plutind, fără a realiza riscurile posibile. Sunt invidioasă pe femeile care pot fi aşa. Ele au parte de o perioadă aşa de uşoară şi plină de bucurie!”. - Michelle

O sarcină care urmează unei pierderi poate fi plină de anxietate în loc să fie acea experienţă lipsită de griji, veselă, pe care poate ai avut-o într-o sarcină anterioară. În timp ce ţi-ar place să te simţi entuziastă, eşti pur şi simplu prea anxioasă.

Trăirea unei pierderi îţi poate afecta decizia de a concepe din nou, percepţia unui nou copil în pântecele tale şi experienţa naşterii. Poate avea un impact asupra relaţiei cu partenerul tău şi asupra modului în care îţi creşti copiii. Înţelegerea şi acceptarea modului în care viaţa ta a fost afectată te pot ajuta să iei decizii bune pentru tine legate de viitoarele tale sarcini şi creşterea copilului.

Ar trebui sa incercam?

Ca reactie a mortii copilului veti insista asupra gandului ca nu veti mai avea copii. Riscul de a trece printr-o noua sarcina sau de a deveni atasata de alt copil va fi prea mult de suportat. Veti lua poate in considerare sterilizarea dumneavoastra sau a partenerului. In mod special, atunci cand ati trecut prin mai multe pierderi, veti simti ca viata dumneavoastra trebuie sa se indrepte in alta directie.

In extrema cealalta, daca veti considera ca un copil va va ajuta sa depasiti durerea prin care treceti, probabil ca veti dori sa ramaneti insarcinata imediat pentru a umple golul si pentru a va usura pierderea.

Majoritatea partintilor oscileaza intre aceste doua reactii, de la luna la luna, sau chiar de la minut la minut. Intr-o zi veti spune, “N-AM SA MAI INCERC NICIODATA”, iar ziua urmatoare veti tanji sa simtiti o noua viata inauntrul dumneavoastra. Sau probabil sunteti sigura ca va doriti un alt copil, dar trebuie sa va recastigati curajul inainte de a incerca din nou. Daca va confruntati cu sarcini pierdute recurente sau cu vreun defect genetic, veti dori sa aflati mai multe informatii inainte de a lua o decizie despre sarcinile urmatoare.

“De cand defectul la inima al lui Jhonna s-a dovedit a fi genetic, doctorul considera ca sansa ca acest lucru sa se intample din nou este de 15%, prin urmare ne simtim ingrijorati in legatura cu o alta sarcina. Asteptam pana ne putem concentra asupra celor 85% sanse ce ne garanteaza ca acest lucru nu se va mai intampla.”-Courtney

Daca v-ati confruntat cu infertilitatea sau ati trecut prin mai multe pierderi, probabil ca va intrebati “De cate ori trebuie sa mai trec prin asa ceva inainte sa renunt?” Nu trebuie sa raspundeti la aceasta intrebare fara raspuns. Doar intrebati-va daca puteti face acest lucru inca o data. Oricare ar fi raspunsul, acesta va fi tot ce trebuie sa stiti.

Cand ar trebui sa mai incercam?

Multi parinti nu-si imagineaza sa concepa un copil in lunile imediate dupa moartea bebelusului lor. Simt ca totul este prea riscant pentru a se pregati de o noua dezamagire. Chiar si parintii care sunt disperati sa incerce observa ca aceasta dorinta paleste in primele luni pe masura ce pierderea lor se intensifica. Daca sunteti sigura ca doriti sa incercati din nou, probabil ca veti considera ca trebuie sa asteptati cateva luni pentru a vedea cum va simtiti.

Parerea doctorului

Daca bebelusul dumneavoastra a murit in timpul nasterii sau la scurt timp dupa, sunt cateva consideratii medicale pe care trebuie sa le infruntati pana sa ramaneti din nou insarcinata. Dupa o sarcina fara complicatii si nastere vaginala, doctorul va va sfatui sa asteptati intre trei si sase luni, astfel uterul dumneavoastra va avea timp sa revina in forma pentru a sustine o sarcina sanatoasa. Daca ati suferit o nastere prin cezariana sau complicatii in timpul sarcinii, corpul dumneavoastra va avea nevoie de timp mai mult pentru refacere. Intrebati-va medicul despre nevoile dumneavoastra speciale pentru vindecarea fizica.

Pe langa vindecarea fizica, exista si vindecarea emotionala. Multi doctori si psihologi presupun ca dupa moartea unui copil, parintii pot intampina dificultati in reactionarea cu viitorul copil.Mama probabil ca va ezita sa se lege de viitoarea sarcina, este posibil ca ea sa fie supraprotectoare sau probabil ca va trata noul copil ca pe un inlocuitor al celui decedat. Din cauza acestor griji, multi doctori sunt de parere ca trebuie lasata sa treaca o perioada intre sase luni si un an pentru ca mama sa-si rezolve supararea inainte de a avea un alt copil.

Oricum, acest punct de vedere se schimba pe masura ce tot mai multe evidente arata ca foarte multe mame nu se simt rezolvate pentru patru sau mai multi ani. In schimb, atunci cand moare un copil, pare ca este natural ca mama sa se simta ingrijorata in ceea ce priveste o alta sarcina si supraprotectoare cu copilul sau. In final, foarte multe dificultati ale parintilor pot fi preintampinate cu suport emotional, asistenta si informatii despre ce inseamna a fi parinte. Rezolutia asupra durerii nu este singura cheie spre a fi parinti de succes.

Multi doctori sfatuiesc, inca, pacientele lor sa lase sa treaca sase pana la doisprezece luni. Oricare ar fi perioada pe care doctorul v-o sugereaza, va va parea ca este o eternitate. Jessie vorbeste despre acest lucru: “Nu vroiam sa astept un an gandindu-ma la alt copil. Aveam toata aceasta energie parinteasca si nici un loc unde s-o redirectionez.” Pe de alta parte, daca doctorul va spune ca trebuie sa ramaneti insarcinata imediat s-ar putea sa va displaca, asa cum spune si Holly : “Suna ca si cum, “Hai sa lasam asta si sa mergem mai departe.” Cred ca adauga injosire vietii ce a fost.”

Putem sa ramanem insarcinate?

O data ce va decideti sa incercati din nou, v-ati putea simti increzatoare, deoarece faceti ceva pozitiv si reusiti sa mergeti mai departe. V-ati putea simti ca si cum ati recastigat un tel anume in viata dumneavoastra. V-ati putea simti mai apropiata de partenerul dumneavoastra.

Incercand din nou, poate fi de asemenea si o perioada plina de frustrari, suparari, consumatoare de nervi. Va puteti simti obsedata de a ramane din nou insarcinata, dat fiind ca ati putea crede ca un nou copil va va umple golul din suflet.

Ati putea fi anxioasa stiind ca acest copil nu va fi copilul pe care l-ati pierdut. Ati putea fi manioasa, caci va trebui sa treceti prin sarcina inca o data. Asa cum Jessie isi aminteste, „M-am simtit ca si cand as fi fost iar in perioada sarcinii iar eu doream doar sa am copilul”.

V-ati putea ingrijora, ca o data ce sunteti insarcinata, v-ati putea dori sa fi asteptat ceva mai mult din loialitate fata de copilul dumneavoastra sau pentru ca nu ati putea inca sa iubiti celalalt copil la fel de mult.

Daca va luptati cu probleme de infertilitate, durerea si nervozitatea pot fi intensificate de procedurile invazive, planificarea sexului si dezamagirea de la o luna la alta. Chiar si in cazul in care nu aveti probleme de fertilitate, v-ati putea ingrijora daca nu veti ramane insarcinata dupa cateva luni de incercari.

Momentul lunar in care aflati ca nu sunteti insarcinata este dureros de fiecare data. „Dupa ce Heidi a murit, prima sarcina pierduta m-a adus inapoi in trecut. Apoi a doua sarcina pierduta si D&C – aceasta a fost ca o lovitura finala. Acea intreaga cotropire a corpului meu ... acesta a fost probabil punctul culminant al depresiei mele, pentru ca eu inca sufeream dupa Heidi si eram frustrata ca nu pot ramane insarcinata”. - Holly

Incercand din nou poate fi cu atat mai dificil pentru parintii ce au pierdut unul sau mai multi dintre gemeni, tripleti, cvadrupleti sau cvintupli. E ceva deosebit sa cresti doi sau mai multi copii ce au fost conceputi si nascuti impreuna. V-ati putea simti ca si cand ati tras marele loz din viata dumneavoastra, pentru ca probabilitatea de a concepe o alta sarcina multipla este foarte mica. Cand urmatoarea sarcina nu este una multipla, v-ati putea simti in plus dezamagita.

Teste pentru diagnosticul prenatal

In aceasta epoca a tehnologiei medicale avansate, presupunem deseori ca, cu cat angajam mai multa tehnologie, cu atat mai bun este rezultatul. In ingrijirea prenatala, totusi, este important sa facem diferenta intre testele care identifica problemele potentiale ale sarcinii si testele care identifica probleme preexistente ale bebelusului. Mai mult, valoarea testelor variaza pana la imbunatatirea rezultatelor. Un test este folositor atat timp cat exista remediu sau se pot intreprinde actiuni daca se descopera o problema. Daca nu se poate sau nu se va face nimic, atunci testul poate fi considerat nefolositor , ba chiar daunator.

Sunt anumite teste care pot face diferenta pentru sanatatea bebelusului dumneavoastra - acestea examineaza aspecte ale starii mamei sau copilului care pot fi remediate daca sunt depistate probleme. Exemplele includ depistarea preeclampsiei (toxemia gravidica), nasterea prematura, diabetul de gestatie sau infectarea mamei cu streptococul beta. In ultimele saptamani de sarcina, sunt teste care monitorizeaza ritmul cardiac al fatului in timpul contractiilor sau examineaza miscarile fatului si volumul lichidului amniotic prin intermediul ultrasunetelor. Daca sunt detectate probleme, solutiile pot fi: odihna la pat, o anumita dieta, antibiotice sau inducerea nasterii.

Doctorul sau moasa dumneavoastra va pot recomanda alte teste - analiza alpha - Fetoproteinei (AFP), biopsia placentara (CVS), amniocenteza sau scanarea cu ultrasunete. Aceste teste nu sunt necesare pentru a asigura o sarcina sanatoasa, dar sunt disponibile pentru parintii care doresc informatii genetice sau evolutive despre fat. Din pacate, cu tehnologia actuala, a privi mai indeaproape asupra cromozomilor bebelusului sau dezvoltarea organelor si scheletului nu conduce la repararea prenatala a acestor probleme.

In plus, faptul ca treceti prin inconvenientele testelor nu va garanteaza ca bebelusul va fi in regula. Aceste teste sunt utile pentru a monitoriza o gama de anomalii, dar nu sunt incontestabile si nu pot identifica sau preciza multe alte probleme. Mai important, aceste teste nu previn anumite anumite probleme, ele numai le identifica.

Daca faceti sau nu teste prenatale genetice sau de dezvoltare asupra bebelusului dumneavoastra este o alegere personala. Decizia dumneavoastra poate fi simpla si fara compromis sau neplacuta si complicata pe masura ce incercati sa gasiti echilibrul intre tehnologie si a lasa natura sa-si urmeze cursul chiar daca sunt foarte recomandate in cazul dumneavoastra, va puteti decide sa refuzati testele. Chiar daca aveti factor de risc zero, va puteti decide sa le faceti.

Decizia dumneavoastra se va baza pe mai multe lucruri in care se includ:

experienta dumneavoastra privind infertilitatea si sarcinile anterioare;
tipurile de riscuri genetice pe care le aveti si probabilitatea ca ele sa apara;
dorinta dumneavoastră de a fi linistita/asigurata ca e bine sau sa fiti prevenita asupra problemelor posibile;
credintele dumneavoastra privind dizabilitatea/handicapul si suferinta;
credintele dumneavoastra privind intreruperea de sarcina, precum si disponibilitatea dumneavoastra pentru aceasta;
sentimentele partenerului dumneavoastra;
daca aveti alti copii pe care sa-i ingrijiti;
ce va spune intuitia si
credinţa dumneavoastra in stiinta sau in Mama Natura sau o ordine superioara.

Raspunsul la urmatoarele intrebari v-ar putea ajuta de asemenea:

Cat de mare este riscul sa aveti un copil cu defecte de nastere?
Ce incearca fiecare test sa detecteze?
Unde si cum va fi facut?
Aveti acces la specialisti experimentati care pot sa realizeze testul si sa interpreteze corect rezultatele?
Sunt riscuri sau dezavantaje pentru mama sau copil?
Care sunt probabilitatile? (Puneti în balanta riscul ca bebelusul sa aiba probleme si riscul ca problemele sa fie cauzate de teste).
Cat dureaza pana primiti rezultatele?
Cat de sigure si de clare sunt rezultatele?
Cum veti folosi informatiile?
Care sunt pasii de urmat in cazul unui rezultat negativ? Dar pozitiv?
Cat costa?
Exista o alta metoda de a avea/primi informatii similare?
Cum va simtiti mai bine: sa faceti testele sau sa uitati de ele?

Se poate ca testarea sa va aduca liniste sufleteasca, sa va aduca chiar o sclipire de speranta. Daca bebelusul dumneavoastra care a murit a avut un defect de nastere, veti dori poate sa faceti teste privind o posibila recurenta. Asa cum a punctat si Jenice: "Putem controla unele lucruri, chiar daca nu putem controla totul."

Multor mame li se pare testarea prenatala asiguratoare, in timp ce altora li se poate parea invaziva si enervanta. Cand incerci sa tii o sarcina la termen, gandul de a ti se lua o mostra din tesutul placentar sau din lichidul amniotic poate parea prea riscant. Cand te chinui sa fii optimista, testarea poate rascoli temeri si sa submineze un sentiment de incredere deja zdruncinat. Puteti pur si simplu sa evitati sa fiti nevoita sa luati orice decizie care s-ar impune in cazul unui rezultat nefavorabil.

Pe langa sentimentul protector, va puteti simti de asemenea fatalista - sa considerati ca soarta bebelusului este deja pecetluita si nu puteti sau nu trebuie sa faceti nimic. Asa cum a spus si Terii: "Banuiesc ca voi avea copii haraziti mie. sunt ingrozita de ideea unui rezultat gresit si de intreruperea unei sarcini normale. "Winnie o susţine" O sa sper pentru ce e mai bun si o sa accept restul."

Daca ati pierdut un copil in primul trimestru de sarcina, o analiza timpurie cu ultrasunete poate fi toata reasigurarea de care aveti nevoie. Puteti sa va linistiti vazand inima copilului batand si apoi sa va relaxati pentru restul sarcinii. Daca doriti mai multe informatii despre bebelus, dar ezitati sa prelevati o mostra din uterul dumneavoastra, puteti continua efectuarea de teste de sange si ultrasunete de inalta frecventa, care sunt mai putin invazive si pot oferi o oarecare asigurare. Daca aceste examinari va ingrijoreaza, puteti alege daca este sau nu necesar sa continuati cu teste mai invazive.

In cazul in care decideti sa renuntati la unele sau toate testele de diagnosticare prenatala, doctorul sau moasa ar trebui sa va sustina. Anumite state pot solicita teste alfa-fetoproteinice, dar poate fi de ajutor sa reamintim ca anumite rezultate nefavorabile sunt deseori alarme false. Daca furnizorii dumneavoastra de servicii sanitare va preseaza, ei doar incearca sa va ofere cele mai sofisticate tehnologii. Daca exista anumite teste prenatale pe care nu doriti sa le efectuati, ar trebui sa puteti discuta cu acestia care va sunt preocuparile si sa le refuzari politicos, fara a va distruge relatia. La urma urmelor, ei isi doresc tot ceea ce este mai bun pentru dumneavoastra si copil. Iar ceea ce e mai bine, trebuie sa decideti dumneavoastra.

“M-am simtit ca si cum examinarile medicale presupuneau automat existenta unor probleme care trebuiau descoperite sau excluse. Am dorit numai sa presupun ca acest copil va fi in regula. Pentru a ma incuraja, mi-am amintit ca femeile au adus pe lume copii sanatosi de secole, fara testari prenatale si diagrame dupa care sa-si ghideze sarcina!”. - Winnie

Luarea deciziei

Cercetătorii au descoperit că dacă părinţii concep prea devreme după ce au suferit o pierdere, ei pot fi incapabili să îşi exprime suferinţa, astfel întârziindu-şi şi complicându-şi recuperarea emoţională. Femeile, mai ales, se simt mai bine din punct de vedere emoţional dacă aşteaptă cel puţin şase luni înainte de a concepe din nou. Suferinţa după copilul pierdut este un proces solicitant , care poate interfera cu abilitatea ta de a fi aproape de noul tău copil. Dacă nu îţi închei doliul, suferinţa, înainte de a avea alt copil, poţi să cazi în capcana de a spera să înlocuieşti copilul pe care l-ai pierdut. Poţi deasemenea să devii neadecvat de temătoare în timpul următoarei sarcini.

“Inainte de a ne deschide posibilitatii de a avea alt copil, am avut nevoie sa intelegem de ce Robin a murit, ce a insemnat moartea lui pt noi in termeni de la cel mai concret la cel mai spiritual. Fara a stii aceste lucruri este putin probabil ca noi sa putem deveni parinti iubitori pentru alt copil”. - Martina

Cele mai multe mame sunt de acord ca un sfat deschis si informatiile sunt mult mai de ajutor decat prescrierea unui numar de luni. Cu ajutorul informatiei puteti decide ce este mai bine pentru dumneavoastra ca indvid. Luand o decizie pentru dumneavoastra va restaura acel simtamant al controlului care a fost spulberat de moartea copilului dumneavoastra.

“Doctorul meu mi-a sugerat sa astept pana ce voi fi pregatita. El a spus, “Ei iti pot spune sase luni sau un an, oricum, tu trebuie sa-ti spui atunci cand vei fi pregatita pentru ca unele femei nu se pot descurca imediat, iar altele trebuie sa ramana insarcinate pentru ca nu se pot descurca fara a avea un copil.” Eram bucuroasa ca a spus acest lucru pentru ca simteam ca fiecare persoana este diferita. Unii oameni au nevoie imediata de acel copil si vor sa revina la o noua sarcina – Asa am facut eu la inceput…Si daca va dau un an sau sase luni, oricum, va veti gandi ca este un deadline. Daca nu ramaneti insarcinata dupa sase luni sau dupa un an, oricum, ceva este neregula. Daca va lasa pe dumneavoastra sa decideti, va face sa va simtiti ca faceti ceva corect.” - Martina

Faptul ca am asteptat sase luni a fost ceva ce am decis pentru mine, si m-a facut sa ma simt bine pentru ca acela a fost acel micut locsor unde eu puteam sa am controlul. Intr-adevar pare ca trebuie sa fie o decizie individuala pentru ca tu stii cum este mai bine.-”Liza

Luand o decizie pentru dumneavoastra luati in considerare unicele nevoi si sentimente ale dumneavoastra.

doriti sa aveti copii inainte sa aveti 30, 35, 40 de ani?
doriti ca copilul dumneavoastra sa aiba varsta apropiata de a celorlalti copii?
sunteti ingrijorata ca va dura ceva timp pana sa concepeti, si ar trebui sa incepeti mai devreme?
simtiti ca avand alt copil cat mai curand posibil va va ajuta sa faceti fata durerii si goliciunii?
aveti nevoie de mai mult timp pentru a va vindeca fizic?
aveti nevoie de mai mult timp pentru a cerceta cauza mortii copilului dumneavoastra?
doriti sa gasiti un doctor sau un specialist ce va va sprijini si va va ajuta sa va aflati raspunsurile?
considerati ca asteptand un timp va va ajuta sa va simtiti mai putin ingrijorata in legatura cu urmatoarea sarcina?
simtiti ca asteptand va va ajuta sa va bucurati de noul copil mai mult, astfel nu veti suferi pentru un copil si va veti pregati pentru altul in acelasi timp?
participati la schimbari majore in viata dumneavoastra-scoala, job, mutat, relatii, alte decese si nasteri in familie?
cum se simte partenerul dumneavoastra?

Asteptand sa ramaneti insarcinata

Avantajele de a astepta inainte de o noua sarcina sunt:

Mai mult timp de vindecare fizica
Mai mult timp de vindecare emotionala
Existenta unei perioade de timp intre aparitia copiilor, va va ajuta sa puteti aprecia individualitatea fiecaruia dintre ei si ii veti putea pastra pe fiecare distinct in memoria dumneavoastra
Mai putina ingrijorare pe parcursul sarcinii
Va puteti bucura mai mult de noul copil, dat fiind ca sunteti mai putin trista

Puteti avea propriile dumneavoastra motive pentru a astepta o vreme. Daca ati avut o serie de pierderi, s-ar putea sa aveti nevoie de o pauza din punct de vedere emotional si fizic. Daca ati avut complicatii fiziologice pe perioada sarcinii, organismul dumeavoastra ar putea avea nevoie de un timp suplimentar pentru a se vindeca, asftfel crescandu-va si sansele de a avea un copil sanatos. Si alte schimbari pot aparea in viata dumneavoastra, astfel ca v-ati dori sa va simtiti mai stabila emotional inainte de a incerca din nou. Poate ca aveti un geaman care a supravietuit si de care trebuie sa aveti grija. Poate ca sunteti o mama singura ce nu are un partener stabil.

Unele mame care incearca sa ramana insarcinate cat mai repede, sfarsesc prin a astepta, deoarece infertilitatea sau sarcinile pierdute amana o sarcina fara probleme. Multe mame recunosc ca organismul si mintea lor ar fi avut nevoie de mai mult timp pentru a fi pregatite pentru o noua sarcina si pentru un alt copil. Jessie si Holly au reusit in cele din urma sa treaca peste perioadele de furie si depresie. Claudia observa: „In momentul in care am realizat ca am o viata implinita, chiar daca nu avusesem niciodata un copil, atunci, deodata, am aflat ca sunt insarcinata” Hannah accepta ca: „Cred ca la un moment dat mintea si trupul tau stiu ca esti pregatita”. Bess a avut dupa un si jumatate un alt copil si simte ca „este fericita ca s-a intamplat asa. La acel moment m-am simtit mai optimista in ceea ce priveste viitorul, purtand un nou copil in pantec. Noua sarcina s-a sincronizat in timp, iar eu m-am simtit mai mult decat fericita”.

Unele mame care raman insarcinate in decurs de 6 luni isi doresc sa fi asteptat ceva mai mult. Ele au descoperit ca suferind profund, ramanand insarcinate si avand un nou copil poate reprezenta o combinatie neplacuta, ce le creeaza confuzie. Tipic pentru aceste femei, Sarah admite: „A fost mult prea devreme. Era totul atat de amestecat – epuizare, suparare, hormoni, noua sarcina, starile post partum, totul. Acel prim an a fost un cosmar, chiar si dupa ssce Gary s-a nascut, nestiind care era cauza lacrimilor mele din acea zi. Eram un dezastru”.

Dar asteptarea poate fi foarte grea. V-ati putea simti frustrata, captiva, incapabila sa va atingeti telul de a avea un copil in bratele dumneavoastra. In loc de a astepta un anumit numar de luni indicat, ati putea lua in considerare propriile dumneavoastra nevoi si situatia in care sunteti:

Documentati-va cu privire la avantajele si dezavantajele amanarii unei sarcini. Consultati-va doctorul si sfatuiti-va cu alte mame in aceeasi situatie; cautati articole si carti de citit.

Luati in calcul nevoile dumneavoastra fiziologice si emotionale.

Considerati luna ca si perioada de timp. Evitati sa va supuneti unor presiuni in a astepta sau in a ramane insarcinata la o anumita data.

Aveti controlul asupra propriei dumneavoastra vieti.

Luati aminte, chiar daca veti astepta o perioada de 6 luni sau un an, noua sarcina tot poate avea un efect de vindecare.

Ramanand insarcinata curand dupa pierderea copilului

Unele mame care raman insarcinate in mai putin de sase luni de la moartea copilului lor sunt conduse de ideea de a avea un copil. Pentru ele, sarcina poate fi foarte ingrijoratoare, o perioada dureroasa, dar este de asemenea un lucru vindecator care trebuie facut.

“Am simtit intr-adevar ca ramanand insarcinata curand este ceea ce am avut nevoie. Eram constienta de problemele pe care as fi putut sa le am, si este chiar greu sa nu. Nu este ca si cum tu ai detine controlul asupra acestui lucru. Incerci sa te conformezi cu ceea ce stii ca este mai bine - doar din punct de vedere fizic, sansele de a avea un copil sanatos sunt mai bune daca ii dai timp corpului tau o anumita perioada sa se refaca. Astfel, am asteptat cat am putut (patru luni).” - Hannah

Pentru unele mame, nevoia de a fi insarcinate este coplesitoare. Ele constata ca a fi gravida destul de curand le ajuta sa faca fata pierderii lor si sterge sentimentul de esec. Unele mame vorbesc de necesitatea de a "dovedi ca am putut face acest lucru". Avantajele de a ramane insarcinata in curand includ:

sentimentele ca mergeti inainte spre vremuri mai increzatoare, mai fericite

depasirea sentimentelor de esec, vrand sa fiti capabila sa “ faceti acest lucru cum trebuie”

depasirea sentimentelor de anxietate cu privire la o posibila infertilitate

depasirea unor sentimente de goliciune ( in timp ce copilul nou nu-l va inlocui pe cel decedat, doriti un bebelus in bratele dumneavoastra)

infruntarea ceasului biologic

faptul ca veti avea un copil de varsta apropiata fata de celalalt copil al dumneavoastra

Multe mame recunosc dezavantajele fizice si emotionale ale faptului ca au ramas gravide curand, dar pentru unele avantajele surclaseaza.

Ati putea ajunge la concluzia ca nu va puteti simti mai rau decat in momentul de fata, astfel ca ati fi dispusa sa riscati o alta pierdere acum, decat mai tarziu. De asemenea v-ar fi greu sa folositi metode contraceptive, deoarece ar parea atat de nefolositor.

Daca va hotarati sa ramaneti insarcinata dupa ce au trecut doar 3 sau 6 luni, este posibil ca anumite persoane sa va dezaprobe. Doctorul sau prietenii isi pot exprima ingrijorarea in legatura cu recuperarea dumneavoastra fizica si emotionala sau in ce masura ati putea face fata unei noi pierderi. Dar trebuie sa tineti minte ca nu ei trebuie sa ia o astfel de decizie. Este vorba de recuperarea dumneavoastra, de corpul dumneavostra, sarcina dumneavoastra, copilul dumneavoastra, viata dumneavoastra. Si de asemenea, este vorba despre decizia dumneavoastra.

„Totul a fost in regula cu exceptia fricii. Ar fi fost o sarcina mult mai linistita daca as fi asteptat cel putin un an. Dar in acele momente nerabdarea de a avea un nou copil a fost mult mai mare decat teama. Imi doream un copil, asa ca mi-am zis - hai sa uitam de teama si sa facem un copil”. - Cindy

„Am riscat sa am un nou copil intr-o perioada in care eram inca vulnerabila. M-am gandit ca as putea face fata mult mai bine riscului de a incerca, decat sa trec printr-un proces de doliu, sa ma pot simti din nou fericita cu viata pe care o am, sa raman insarcinata, apoi sa pierd un alt copil. Acest scenariu ma inspaimanta cu mult mai mult. Nu am putut accepta ca as fi putut gandi atunci, „OK, acum sunt la pamant si cred ca pot face fata acestei situatii”. Nu pot intelege sfatul de a astepta un an. Cred ca mie mi-ar fi fost mult mai rau facand o asemenea alegere” . - Bryn

Sincronizarea potrivita

Cand un cuplu este gata sa conceapa din nou, depinde de tipul de pierdere pe care a suferit-o, varsta mamei si progresul emotional al fiecarui parinte. Doctorii recomanda in general cuplurilor sa astepte 2 sau 3 cicluri menstruale complete inainte de a incerca sa conceapa din nou in urma unei pierderi. Acest pasaj de timp permite uterului sa revine la marimea normala si cervixului sa se inchida, ceea ce poate spori sansele succesului intr-o viitoare sarcina.

Dar permisiunea medicala data de doctor pentru a incerca din nou nu ia in considerare toate problemele pe care trebuie sa le cantareasca un cuplu in suferinta. Lisa a pierdut o fetita nou nascuta si s-a simtit nervoasa in legatura cu o noua conceptie. Chiar si dupa ce au trecut cele 3 luni necesare, ea era nelinistita ca nu era pregatita fizic si emotional:

“Cand eu si sotul meu am inceput sa discutam despre a ramane insarcinata din nou, am fost foarte ezitanta in legatura cu sexul sau incercarea de a concepe din nou, la inceput. Pe de o parte spuneam “da, vreau alt copil” si pe de alta spuneam “nu, sunt prea nervoasa, speriata si confuza”.

Unii parinti se tem ca daca incearca sa conceapa din nou repede, vor fi prea vulnerabili daca sufera o noua pierdere. Altii se simt surprinzator de relaxati. O mama era panicata legat de conceptia pt prima ei sarcina, ceea ce a dus la pierderea bebelusului ei nou nascut. Tinerea graficelor de temperatura si a perioadelor fertile si-a spus cuvantul inainte de prima conceptie, asa ca atunci cand ea si sotul ei au fost de acord sa ramana insarcinata dupa pierderea suferita, presiunea disparuse:

“Cel putin stiam ca am fost insarcinata inainte asa ca eram mult mai relaxata. Faptul ca nu eram chiar pregatita de asemenea m-a facut sa fiu mai putin agitata in legatura cu conceptia. Daca se intampla, se intampla. Daca nu se intampla imediat, era ok, de asemenea.”

Mamele mai in varsta pot simti presiunea de a concepe rapid dupa o pierdere pentru ca realizeaza ca anii in care pot tine o sarcina se apropie de sfarsit. Isi asuma riscul neglijarii recuperarii emotionale si fizice daca raman insarcinate imediat. Asteptarea a fost cea mai grea, isi aminteste o mama de 36 de ani.:”Vroiam sa dau inainte viata mea ca sa pot incepe sa incerc sa raman insarcinata din nou.” Anne

Femeile tinere pot descoperi ca nu sunt imune la a simti presiuni similare, chiar daca au multi ani fertili inainte. Karen a experimentat mai multe pierderi in primul trimestru cand avea 20 si ceva de ani si a descoperit ca odata cu fiecare dezamagire, urgenta de a concepe din nou crestea. “Simt ca trebuie sa ma revansez fata de toate pierderile suferite si timpul pierdut”, spunea ea. “Este un sentiment urgent de nedescris.”

Daca un conflict apare intre dumneavoastra si partener in legatura cu momentul potrivit unei noi conceperi, incercati sa discutati asta deschis si sa luati o decizie cu care sa puteti trai amandoi. Veti avea nevoie de sprijinul celuilalt in timpul urmatoarei sarcini, in special daca va fi cu risc crescut, asa ca este important sa asteptati pana cand amandoi sunteti cu adevarat pregatiti.

De indata ce ati fost de acord sa concepeti din nou, puteti descoperi ca fiecare aspect al vietii dumneavoastra se reflecta prin prisma planificarii unei noi sarcini: “Sotul meu si cu mine am planuit astfel calatoriile sale de afaceri incat sa nu coincida cu perioadele mele fertile, a remarcat o femeie, si apoi a trebuit sa ne asiguram ca era in preajma in primul trimestru critic cand de obicei pierdeam sarcina. A pus o presiune enorma pe amandoi.”

Este dificil sa anticipati toate problemxele si sa preziceti cel mai bun moment pentru a concepe, dar sa fiti onesti cu voi insiva, cu partenerii si cu doctorul in legatura cu sentimentele va poate ajuta sa ajungeti la o decizie acceptabila.

Cand partenerii nu se sincronizeaza

Ne-am intors pentru a discuta despre a avea un alt copil. „Cal isi dorea sa raman insarcinata imediat, dar eu am spus, “Nu, eu nu sunt pregatita”. Iar in momentul in care eu m-am simtit pregatita, atunci am fost pe pozitii inverse. El imi spunea, “Poate ca ar trebui sa mai asteptam sase luni sau un an”. Astfel ca situatia respectiva a creeat un stres imens ”. - Sophie

Din pacate, adesea se intampla ca mamele si tatii sa aiba sentimente diferite cu privire la o noua sarcina. Acest lucru este normal si de obicei este un indiciu ca este nevoie de timp pentru a- si regasi curajul. Dar poate deveni si extrem de exasperant daca dumneavoasta, ca mama, doriti sa ramaneti insarcinata, iar tatal, nu. In definitiv, ati putea gandi: „Este vorba de corpul meu, iar eu sunt pregatita, asa ca, de ce nu?”. Dar fiindca veti avea nevoie amandoi de suportul emotional al celuilalt, mai mult decat oricand pe perioada sarcinii urmatoare, este intelept sa fiti interesati ca AMANDOI sa va simtiti pregatiti inainte de a trece la fapte.

Dar cum va puteti convinge partenerul ca este in regula sa incercati din nou? Ei bine, nu puteti. Fiecare dintre parteneri trebuie sa se convinga pe el insusi ca este in regula. Nu il puteti determina pe celalalt partener sa se simta pregatit. Dar daca sunteti cel care este deja pregatit, sunt cateva lucruri ce va pot ajuta in demersul dumneavoastra:

In loc sa vorbiti, incercati sa ascultati. Incurajandu-va partenerul sa vorbeasca depre sentimentele si temerile sale, dumneavoastra i-ati putea oferi sprijinul de care el sau ea are nevoie pentru a se simti pregatit.

Fiti constienti de faptul ca ati putea foarte bine sa impartasiti ganduri si sentimente asemanatoare. Intelegand aceste trairi comune, ati putea simti ca exista mai multe lucruri referitor la care sunteti de aceeasi parere decat cele despre care aveti opinii diferite. Discutand impreuna despre chestiunile urmatoare, va pot aduce lamuriri:

Care ar fi fost cel mai rau lucru care se putea intampla?

Care ar fi fost cel mai bun lucru ce se putea intampla?

Care este cel mai probabil lucru ce s-ar putea intampla?

Nu exista raspunsuri corecte sau gresite, bune sau rele, rezonabile sau nebunesti. Fiecare raspuns este valabil si va poate arata modalitatea in care sa va puteti sprijini reciproc.

Pentru multe dintre cupluri, o preocupare importanta o reprezinta siguranta si starea de bine a mamei. Poate ca sanatatea sa fizica si emotionala este in pericol. Va puteti linisti partenera spunandu-i ca ii impartasiti ingrijorarile, dar ca sunteti increzator ca nu vor exista probleme sau ca vor putea fi depasite. Poate ca doctorul dumneavosastra, moasa sau terapeutul va pot ajuta in unul din aceste aspecte. Intalnirea cu un consultant in genetica v-ar putea oferi informatii utile.

Rabdarea va poate fi de cel mai mare ajutor. Stresul nu ajuta nimanui in rezolvarea problemelor. Doar prin acordarea unui timp de ragaz, ii veti putea oferi partenerului dumeavoastra spatiul care sa ii dea sentimentul de confort de care are nevoie.

Fiti constient ca o tendinta obisnuita este de a strica echilibrul in relatie, astfel ca, cu cat veti fi mai obsedata sa ramaneti insarcinata, cu atat mai mult partenerul dumeavoastra va da mai mult inapoi. Eliminand din obsesia dumneavoastra, ati putea sa va determinati partenerul sa fie mai deschis la ideea unei noi sarcini. Dar cum va puteti opri in a mai insista? Daca va ganditi zi si noapte la acest lucru, incercati sa treceti gandurile dumneavoastra intr-un jurnal. Asta ar putea ajuta la scaderea stresului. Pe de alta parte, obsesia dumneavoastra ar putea ajuta la a va distrage atentia de la sentimentele si mai neplacute de tristete. Incercati sa stati putin deoparte, pentru a avea ragazul de a va aminti de copilul sau copiii care au murit. Revizuiti-va amintirile sau scrieti despre copilul caruia ii simtiti lipsa. Procedand in acest fel, va poate ajuta sa va simtiti mai putin disperata in a merge mai departe, catre o noua sarcina. De asemenea trebuie sa realizati ca noii copii nu pot rezolva lucrurile - ei pot complica lucrurile si mai mult. Un alt copil nu va putea umple golul din suflet sau indeparta dorul puternic pe care il simtiti. Ah, luptand cu durerea dumneavoastra, este singurul mod de a va putea aduce o pace durabila si fericirea.

Aflarea vestii ca sunteti insarcinata din nou

Odata ce ati decis sa concepeti din nou, asteptati trecerea fiecarui ciclu menstrual cu sentimente mixe, atent sperand dar si temandu-va de alta pierdere. Confirmarea unei noi sarcini aduce speranta unui final fericit dar poate aduce si luni de agitatie, grija, in timp ce asteptati nasterea noului copil. Aceasta sarcina va poate aminti de pierderea suferita mai mult decat ati anticipat, in special cand ajungeti la punctul in care ati pierdut copilul anterior.

Unii parinti nu cred in sarcina sau finalul ei, refuzand chiar sa isi imagineze ceva legat de bebelus. Natalie, care a suferit mai multe pierderi in primul trimestru, a simtit ca nepermitandu-si sperantele la fiecare sarcina, ar putea fi mai pregatita cu o noua pierdere. “Din cauza pierderilor de sarcina”, s-a confesat ea: “nu eram pe de-a intregul implicata in fiecare dintre celelalte sarcini”.

Stres aditional poate fi aplicat unei casnicii odata ce noua sarcina este confirmata. Doctorii pot sfatui limitarea relatiilor sexuale de-a lungul unei sarcini cu risc ridicat din mai multe motive. Contractiile uterine asociate cu orgasmul femininsi anumite componente din sperma, precum prostaglandin, au fost implicate in nasterea prematura. Din moment ce sperma ocazional poarta infectii care pot dauna unei sarcini precare, doctorii pot recomanda folosirea prezervativelor, reducand si mai mult spontaneitatea si placerea cuplului. Mica posibilitate ca sexul sa dauneze sarcinii pot face ca unul sau ambii partenerii sa nu doreasca sa aiba relatii sexuale.

Depasirea unui anumit moment

Pentru unele mame, teama este moderata de speranta. In mod special, daca aceasta sarcina este lipsita de evenimente importante, este posibil sa reusiti sa va pastrati optimismul. Cu cat termenul prevazut al nasterii se apropie, veti indrazni sa sperati ca poate aceasta sarcina se va sfarsi cu bine.

In functie de momentul cand copilul dumneavoastra a murit, este posibil sa simtiti /sa aveti sentimentul ca daca acest moment va fi depasit, veti putea sa va relaxati/destindeti putin.

Daca s-a intamplat in primul trimestru, veti avea emotii pana veti ajunge cu bine in trimestrul al doilea.

In cazul in care copilul dumneavoastra a murit in trimestrul al treilea, este posibil ca teama sa se intensifice in acea perioada.

“Din saptamana a douasprezecea si pina in a treisprezecea eram nervoasa pe orice si timpul trecea foarte incet. Imi amintesc ca imi spuneam:”trebuie sa trec peste saptamana aceasta, apoi inca o saptamana, si inca o saptamana…” Astepti si speri ca nimic nu se va intampla, si probabil acea perioada a fost cea mai dificila. O data ce am ajuns in saptamana a treizecea, cred ca am reusit sa ma relaxez putin.” - Peg

Unor mame le este greu sa se relaxeze pe toata perioada sarcinii. Daca treceti cu bine de primul trimestru, este posibil sa va fie teama ca nu veti ajunge la termen.

Chiar daca copilul se naste sanatos, este posibil sa va fie teama ca nu va supravietui primelor sase luni de viata. Si chiar si cand copilul supravietuieste, o viitoare sarcina, un alt copil ar putea readuce la suprafata din nou aceste temeri.

Este posibil ca in apropierea termenului sa fiti foarte nerabdatoare sa va tineti in brate copilul.

Este posibil, de asemenea, sa va doriti sa ramaneti insarcinata pentru ca el sa ramana in siguranta in burta dumneavoastra.

“Primele 3 luni consideri ca totul este OK daca nu pierzi sarcina, apoi de obicei in trimestrul al doilea totul este OK, apoi te rogi din luna a sasea pina intr-a noua sa nu inceapa travaliul prematur, apoi te rogi ca bebelusul sa nu se nasca fara viata.” - Cindy

“Cele 9 luni mi s-au parut ca 9 ani. Au fost cele mai lungi noua luni din viata mea. Cu toate acestea nu asteptam sa soseasca pentru ca avand aceste sentimente negative/pesimiste, de ce m-as fi grabit? - Martina

Dorinta pentru un anumit gen

Multi parinti au o preferinta puternica in ceea ce priveste sexul noului bebelus. Daca unica dumneavoastra fiică sau fiu a murit, ati putea spera sa aiba acelasi gen sau diferit. S-ar putea sa va simtiti dezamagit daca nu vi se indeplineste dorinţa. Daca vi se indeplineste dorinta o sa fiti recunoscatoare.

„ Dupa moartea lui Jenni mi-am dorit foarte mult o fetita apoi l-am avut pe Dustin si il iubesc tare mult, dar inima mea a fost intodeauna la o fetita. Ma gandesc sa incerc din nou sa am un alt bebelus dar fara nicio garantie nu pot face acest lucru.’’ - Maya

„ Am stiut cand am avut ovulatie asa ca fara niciun dubiu in mintea mea era vorba de o fetita. Chiar din timpul sarcinii spuneam oamenilor ca e vorba de o fetita. Cand s-a nascut Chris imi aduc aminte ca m-am simtit prost si dezamagita, pentru că m-am gândit la o fetita si imi tot spuneam ca daca nu as fi pierdut celalalt bebelus, as fi avut o fetita.” - Elaine

„ Mi-e foarte greu sa accept ca am un baiat. Am incercat sa realizez motivul pentru care imi doresc o fetita. Este pentru ca o vreau pe Carolyn si de vreme ce acest bebelus nu ar fi ea, incep sa ma obisnuiesc cu ideea unui baiat. Dar mi-ar placea ca intr-o buna zi sa am o alta fetita.’’ - Janice

„ Mi-am dorit o fata nu pentru ca Melanie era fata, dar pentru ca stiti, imaginea familiei perfecte este un baiat si o fata. Dintr-un anume motiv nu m-am gandit ca o sa am o fata, asa ca atunci cand am facut-o am fost foarte fericita. Mi-a luat cateva zile sa realizez intr-adevar ca un am un bebelus normal, sanstos si ca era o fetita, adica tot ce mi-am dorit.’’ - Kitty

„Am fost fericita cand l-am avut pe Max pentru ca nu m-am gandit niciodata ca o sa am un baiat. Intodeauna m-am gandit ca o sa am doar fete, ca nu imi era scris sa am un baiat.’’ - Jane

Pe de alta parte ati putea spera ca, daca urmatorul bebelus este de sex opus tocmai aţi separa sau aţi evita sentimentul ca aţi inlocuit bebelusul care ocupa un loc special in inima dumneavoastra.

Bryn remarca, „Cred ca poate este o idee buna ca am avut o fata. Daca as fi avut un alt baiat, ma intreb daca amintirile mele ar fi devenit doar una.”

Martina este de acord: „ Nu ne-am dorit un baiat pentru ca ne-a fost teama ca o sa incercam sa-l inlocuim pe Greg cu acest baiat.’’

„Am fost socata ca a fost fetita, a fost frumos pentru ca imediat am vazut ca nu mai pot continua cu fantezia mea, iar daca ar fi fost un baietel, ar fi fost acelaşi baietel si asta ar fi fost foarte socant, pentru ca la nastere, fetita semana foarte mult cu baietelul, dar cateodata mi-as dori sa am un alt baietel ca sa pot vedea mai mult cum ar fi aratat el.’’ - Liza

Asa cum ilustreaza si aceste mame, este foarte comun sa fiti dezamagita cand va moare unica fiica si apoi sa dati nastere unui fiu. Aceasta s-ar putea sa aiba legatura cu pierderea increderii mamei care nu se reface in totalitate cand un fiu se naste in locul unei fiice sau s-ar putea sa fie vorba de teama ca ea a pierdut pentru totdeauna sansa sa aiba acea relatie speciala pe care de cele mai multe ori mamele o au cu fiicele lor.

Multe femei ar putea crede ca intimitatea dintre mama si copil este cel mai bine realizata cu fiice. In cultura noastra, de multe ori se obisnuieste ca mamele sa-si indeparteze baietii inca de atunci cand inca sunt in scutece tocmai pentru a-si atinge pe deplin maturitatea masculina.

S-ar putea sa fie de ajutor faptul ca va veţi aminti ca odata cu schimbarea imaginii si rolului barbatilor, in societate ar fi mai puţina presiune ca mamele sa faca acest lucru – nu ar fi nevoie sa puneti accent pe aceasta presiune in niciun caz.

Incepem sa recunoastem faptul ca atunci cand un baiat este aproape de mama lui, este mai bine pregatit pentru incercarile vieţii, mai in stare sa-si exprime emotiile si mai bine in consolidarea relatiilor cu alţii.

Atat baietii cat si fetele au nevoie de o ingrijire atenta si de o ghidare catre viata adulta. V-ar putea fi de ajutor sa cititi unele din noile carti care trateaza importanta legaturii dintre mama si fiu si problemele care apar in cresterea unui baiat.

Dorintele puternice asupra unui anume gen sunt legitime. Daca sunteti dezamagita este foarte important sa constientizati aceasta pierdere si emoţiile dumneavoastra. Sa spuneţi „nu asta este ceea ce mi-am dorit” va poate ajuta sa lasati aceste sentimente deoparte si sa va acceptaţi baieţelul sau fetiţa.

Impartasirea vestii

Bucuria pe care ai simtit-o la prima sarcina probabil ca devenea din ce in ce mai mare, pe masura ce impartaseai vestea cu familia si prietenii. Intr-o sarcina ce urmeaza unei pierderi, nerabdarea este inabusita de un sentiment de precautie si taina. “Nu am spus nici macar familiei pana la inceputul celei de-a treia luni” marturiseste Neil. “Nu puteam sa strig in gura mare cat de fericit eram sau sa ma bucur alaturi de prieteni si familie, asa cum mi-as fi dorit.”

Pastrarea secretului despre sarcina devine o modalitate de a controla tensiunea si teama ca ai putea pierde si acest copil. Ai putea de asemena sa iti doresti sa ii cruti pe cei dragi care isi vor face griji in legatura cu tine si cu sarcina.

Dar aceasta precautie se poate intoarce impotriva ta, deoarece de priveaza de sprijinul familiei si pretenilor in timpul acestei perioade. Ellen si sotul sau au decis sa amane anuntarea sarcinii pana dupa aflarea rezultatului amniocentezei, ceea ce insemna a cincea saptamana de sarcina. Dar cam cand sarcina a ajuns in a douasprezecea saptamana, Ellen s-a razgandit. “Simteam ca am nevoie de mai mult sprijin de la cei din jurul meu.”marturiseste ea „asa ca am discutat din nou cu sotul meu si am hotarat sa incepem sa spunem in acea saptamana macar prietenilor apropiati si familiei.”

Nu toti cei carora le vei spune despre sarcina vor fi si fericiti. Ar putea sa fie atat de ingrijorati incat sa nu te poata incuraja. Gayle si sotul sau au trecut prin pierderea a doua sarcini duse la termen, ambii copii avand malformatii congenitale si au fost nevoiti sa schimbe doctorii pentru a gasit pe cineva care sa ii sprijine in decizia lor de a incerca din nou.

Cele cateva persoane care stiau ca Gayle si sotul ei incearca din nou sa aiba un copil, ii considerau iresponsabili, inclusiv parintii ei. “Dar era imposibil sa ma supar pe parintii mei.” marturiseste ea “deoarece ei erau doar foarte ingrijorati si nelinistiti pentru mine si sotul meu. Tatal meu nu a putut sa vorbeasca despre aceasta noua sarcina nici macar dupa ce am dat nastere unui baietel sanatos.”

O alta problema poate sa apara atunci cand rudele si prietenii, care la inceput au fost foarte intelegatori, isi pierd rabdarea in fata nelinistii tale continue, pe masura ce sarcina progreseaza fara nici o problema. Nu isi dau seama cat de importanta este sarcina pentru tine si cat de teama iti este de rezultat. Anette, care a avut probleme de infertilitate dupa care a pierdut o sarcina, s-a simtit ostracizata de catre prietenii sai pentru ingrijorarea sa continua:

“Toate nelinistile domina bucuria, si am inceput sa ma simt vinovata pentru asta. Dar simt ca am gresit. Este natural sa fii ingrijorata dupa o pierdere, si ar fi trebuit sa fiu mai blanda cu mine insami.”

Unele persoane ar putea chiar sa spuna ca o femeie insarcinata care isi face griji in timpul sarcinii urmatoare ar putea sa cauzeze o noua pierdere sau sa dea nastere unui copil hipersensibil. Dupa cum spunea o femeie:“Astfel de remarci sunt nu numai crude, dar si nefondate. Dupa doua pierderi de sarcina, nu am putut face altceva decat sa imi fac griji in timpul celei de-a treia. Dar din momentul in care ne-am adus acasa baietelul perfect sanatos, a dormit toata noaptea. A fost un copil relaxat si fericit, in ciuda tuturor nelinistilor mele din timpul sarcinii.”

Sarcina

Vulnerabilitate si control

In anumite zile imi spuneam “E minunat, sunt insarcinata!”. In alte zile ma gandeam: ”Am pierdut deja un copil. Daca se va intampla din nou?”-Cindy

Pierderea unui copil in timpul sarcinii sau la putin timp dupa nastere va influenta experienta unei viitoare sarcini, facandu-va probabil mai ingrijorata ca ceva s-ar putea intampla. Inainte erati constienti in mod abstract ca bebelusii pot sa moara.

Acum nu va mai puteti ascunde in spatele presupunerii ca nu vi se va intampla dumneavoastra. Vi s-a intamplat deja, si chiar daca probabilitatea ca aceasta sa se intample din nou este redusa, ea exista.

Este posibil sa va infuriati sau sa fiti dezamagita ca nu va mai puteti recapata inocenta si sa va bucurati de o sarcina fericita.

Va doriti sa va puteti relaxa, insa nu puteti ignora in totalitate ceea ce s-a intamplat. Este posibil sa aveti chiar impresia ca la sfarsitul sarcinii nu va puteti astepta la un copil in viata.

Holly isi aminteste: “Pe toata durata sarcinii ma gandeam: da, sunt insarcinata, insa nu simt ca ma voi intoarce de la maternitate fara bratele goale”

Este dificil sa faci fata sentimentului de vulnerabilitate. Este posibil sa va simtiti nelinistita pentru ca stiti ca desi aveti grija de dumneavoastra si de copilul dumneavoastra, cu toate acestea este posibil ca acesta sa moara.

Pe de alta parte, cunoasterea cauzelor decesului copilului dumneavoastra va poate ajuta sa fiti mai linistita, gandindu-va ca se pot face anumite lucruri pentru a preveni ca acest lucru sa se intample din nou.

“Indiferent de cat de bine aveti grija de dumneavoastra pe parcursul sarcinii, nimic nu este garantat. Am inteles ca nici chiar la inceput travaliului nu exista nici o garantie ca veti avea un copil. Nici macar daca acel copil s-a nascut nu exista nici o garantie ca veti avea un copil. Trebuie doar sa traiti zi cu zi, etapa cu etapa. Dupa ce ati pierdut un copil este atat de dificil…” - Martina

«Doctorii mi-au vorbit despre un loc de pe uterul meu care nu s-a vindecat complet, probabil de la pierderea de sarcina, iar pe masura ce copilul de dezvolta placenta se desprindea de uter si aceasta cauza sangerarea… Era o intrerupere de sarcina. Cunoscand motivul, aceasta m-a incurajat ca nu era ceva grav (dramatic) cu mine, si tot ceea ce trebuia sa fac era sa astept sa ma vindec mai bine. Am inteles ca era o problema care se putea rezolva in timp.” - Elaine

Puteti sa va amintiti/spuneti ca marea majoritate a copiilor sunt normali si sanatosi, iar statisticile pot fi linistitoare in acest sens. Atunci cand copilul dumneavoastra a murit a fost o nesansa…

Cu toate ca teoretic stiti ca totul ar trebui sa decurga bine, este greu sa va convingeti de asta din punct de vedere emotional.

Cu toate ca puteti fi sigur ca ceilalti (cei din jur) vor avea copii sanatosi, este posibil sa aveti sentimentul (convingerea) ca nu va fi si cazul dumneavoastra.

Daca sentimentul de teama /anxietate va copleseste, urmatoarele idei ar putea sa va fie de folos:

Amintiti-va ca sentimentul de teama cu privire la sanatatea copilului si dezvoltarea lui este comun tuturor femeilor insarcinate, chiar si acelora care nu au trait o tragedie.

Nu uitati ca teama si gandurile nu au forta /puterea sa faca rau copilului sau sa le faca sa devina realitate

Incercati tehnicile de relaxare

Vorbiti despre temerile dumneavoastra unei persoane care stie sa asculte si care ar putea sa va asigure ca temerile sunt normale si cel mai probabil nefondate.

Scrieti despre sentimentele si temerile dumneavoastra.

Gasiti alte cai de a va reduce stresul. Pentru moment, renuntati la responsabilitati neesentiale/lipsite de importanta si acordati-va acest timp liber.

In loc sa incercati sa va innabusiti temerile, redirectionati-le spre o imagine pozitiva. De exemplu, Courtney a constientizat teama ei cu privire la malformatiile cardiace si a reusit sa o contracareze imaginandu-si inima copilului ei dezvoltandu-se perfect pe perioada primelor luni critice ale sarcinii.

Puteti, de asemenea, sa diminuati anxietatea incercand sa o controlati. Este posibil sa cereti o multime de (cat mai multe) informatii si o monitorizare atenta pe durata sarcinii. Este posibil sa aveti programari dese la medic. Este posibil sa asteptati cu nerabdare primele miscari ale copilului; ati putea chiar sa cautati modalitati de a incuraja miscarile copilului pentru a va linisti.

Este posibil sa fiti chiar foarte superstitioasa. Toate acestea pot fi de folos cata vreme nu dauneaza copilului sau dumneavoastra. Este posibil, de asemenea, ca renuntand putin la a va controla sentimentele, sa reusiti sa va relaxati putin.

“Imi amintesc ca m-am speriat crezand ca nu s-a miscat, si masuram timpul uitandu-ma la ceas. Numaram orele. M-am intins si am ramas nemiscata asteptand ca bebelusul sa se miste. Imi amintesc cum stateam cu mainile pe burta, tinandu-mi astfel copilul, si ii vorbeam sperand ca totul este OK.” - Bryn

“Aveam o multime de superstitii. Ce facusem la sarcina anterioara, n-am mai facut de data aceasta. Daca data trecuta mergeam la inot, nu m-am mai dus acum. Si alte astfel de superstitii.”- Holly

“La celelalte sarcini nu puteam face absolut nimic si stiam pur si simplu ca nu va fi bine. De data aceasta eram mult mai resemnata si imi spuneam :Daca tot nu pot face nimic ca lucrurile sa decurga intr-un fel sau altul, as putea la fel de bine sa fiu constienta ca lucrurile pot decurge si BINE” - Meryl

Legatura cu copilul pe perioada sarcinii

Dupa trauma pierderii unui copil, multe mame nu indraznesc sa creeze o legatura cu urmatorul copil. Bucuria si asteptarile dumneavoastra sunt umbrite de teama si de pesimism.

Este posibil sa va dedicati total acestei sarcini si sa va doriti cu disperare sa aveti un copil sanatos, si in acelasi timp sa va fie teama de cat ati fi de devastata daca acest copil ar muri. Deseori mamele sunt rezervate pentru ca le este greu sa isi indrepte speranta spre un rezultat pozitiv (sa aiba incredere intr-un rezultat pozitiv ).

“Cand era inca in pantecele meu stateam deseori si ma mangaiam pe burta, si ii vorbeam, ceea ce nu prea facusem cu ceilalti, dar aveam oarecum impresia ca ii dadeam astfel o sansa in plus. Aceasta ma facea sa ma simt mai bine, dar stiam de asemenea, ca incepeam sa ma atasez si asta era dificil. Pe de o parte mi se spunea "nu spera prea mult" si pe de alta parte imi spuneam "este imposibil sa nu simt nimic"- Meryl

Pentru unele mame pregatirea lucrurilor pentru bebelus, alegerea numelui si chiar faptul ca il simt miscand sunt de mare folos.

Ati putea eventual sa zugraviti camera copilului intr-o culoare care ar putea fi potrivita si pentru o camera de oaspeti. Atunci cand veti percepe pentru prima oara miscarile fetale veti fi profund impresionata de prezenta(existenta) copilului si veti realiza cat de ingrozitor ar fi sa il pierdeti si pe el.

Este posibil sa asteptati pana in ultima luna pentru a alege un nume.

Este posibil sa asteptati sa va intoarceti acasa pentru a pregati camera copilului.

Sarah isi aminteste cat de nesigura si de ingrijorata era: "Vroiam sa ma prefac ca nu sunt insarcinata. Am desfiintat camera copilului. Nu purtam haine de sarcina si nu conversam pe tema sarcinii, nimic din toate acestea. Asteptam sa vad daca voi avea un copil".

Hannah a amanat toate cumparaturile pana dupa venirea pe lume a lui Michael.

Lena spune "nu vroiam sa cumpar din nou o multime de lucruri si copilul sa moara din nou."

Chiar dupa sosirea pe lume a fiicei lui Bryn, aceasta isi aminteste: "imi era teama sa cumpar scutece mai mari decat cele pentru nou-nascuti pentru ca ma intrebam "Ce se va intampla daca nici ea nu va supravietui?" Continuam sa traiesc si atunci de la o zi la alta..."

Pentru cele mai multe mame, superstitia se adauga prudentei. Kitty isi aminteste: “Intotdeauna am fost superstitioasa, chiar si cu primul. Nu vroiam sa incep pregatirea camerei de teama ca se va intampla ceva.”

In cazul in care ati pastrat camera amenajata, veti fi probabil foarte atenta cu obiectele bebelusului.

Cindy isi aminteste ca nu a permis nimanui sa imprumute lucrurile copilului ei pana cand nu a avut propriul ei copil care sa le foloseasca.

Daca ati impachetat lucrurile copilului, este posibil sa ezitati sa le despachetati de teama sa nu va trezeasca amintiri triste despre copilul pe care l-ati pierdut. Aceasta ar putea fi dificil, insa puteti sa va plangeti copilul pierdut, pregatindu-va in acelasi timp pentru urmatorul.

Dara isi aminteste: "Cand am scos toate lucrurile fetitei mele, m-au napadit amintirile insa aceasta nu a facut sa ma simt MAI RAU".

Dorinta de a nu te atasa prea mult de acest nou copil este o reactie normala. Pe masura ce sarcina avanseaza, increderea dumneavoastra va creste si va veti permite sa creati o legatura mai stransa cu copilul dumneavoastra. In primele luni dupa nastere, veti cunoaste bucuria deplina a iubirii materne.

Pesimism si optimism

"O parte din mine era atat de bucuroasa ca eram insarcinata, in timp ce cealalta parte era speriata. Imi spuneam "Nu pot face asta din nou. Am fost nebuna! Cum am putut sa cred ca voi putea trece din nou prin asta?" Incercam sa gandesc pozitiv. Aveam convingerea ca acum totul va decurge bine." - Bryn

In timp ce vulnerabilitatea va face ingrijorata, iar creearea unei legaturi cu copilul va sperie, pesimismul lasa putin loc sperantei. Chiar daca "gandurile negre"/pesimismul pare coplesitor, este posibil sa fiti si optimista, chiar daca acest sentiment nu este stralucitor, nici de durata - ramane totusi optimism.

Gandurile pozitive si optimismul va pot ajuta sa va infruntati temerile. Ati putea crede ca pesimismul si infranarea sentimentelor va sunt de folos, insa acestea va pot creea doar iluzia ca sunteti pregatita sau protejata de o tragedie. Astfel, daca aveti o speranta cat de mica, agatati-va de aceasta cat puteti.

E adevarat, e mai usor de spus decat de facut… Dar sunt anumite lucruri pe care le puteti face si care v-ar putea fi de folos. Intai de toate ganditi-va ca sentimentele dumneavoastra sunt separate de sarcina.

Pesimismul dumneavoastra, desi normal si de neevitat, nu afecteaza neaparat starea de sanatate a copilul dumneavoastra. Daca sunteti tratata ca sarcina cu risc ridicat din cauza antecedentelor, este posibil sa fie in realitate doar o sarcina cu risc mediu sau scazut.

In cazul in care aveti intr-adevar o sarcina cu risc ridicat, constientizati/nu uitati ca, chiar daca starea dumneavoastra emotionala este de ingrijorare/teama continua, starea dumneavoastra de sanatate si a copilului pot fi foarte bune.

In al doilea rand, opuneti-va gandului ca daca va faceti sperante si aveti incredere aceasta va va aduce ghinion. Pesimismul continuu va poate face sa consumati multa energie si sa va nelinistiti fara motiv real.

Retineti: optimismul nu poate avea efecte negative!

Daca simtiti ca sperantele se intensifica,lasati-le sa va cuprinda. Indrazniti sa visati despre mirosul fin al unui cap de bebelus. Permiteti-va sa va imaginati cat de pline va vor fi bratele si zilele. Mergeţi si cumparaţi hainute dragute de bebelus. V-ar putea cuprinde teama ca, visand si pregatind locul micutului – in mod special lucrusoare ale bebelusului sau pregatirea camerei bebelusului – v-ar putea intensifica sperantele prea mult. V-ati putea imagina ca, daca bebelusul va muri, aţi fi mult mai daramata, fiind inconjurata de amintiri care v-ar intensifica disperarea. Pe de alta parte, acestea sunt lucruri care v-ar ajuta sa treceţi peste perioada de doliu si eventual sa va refaceti. In cele mai grele momente veti vedea cum acele lucrusoare ar putea fi amintiri pretioase despre bebelusul pe care il iubiti, fac sa va simtiti copilul mai aproape. Amintirile cand ati facut un camin pentru bebelusul dumneavoastra la care sa vina acasa, v-ar oferi mai multe motive sa va reamintiti. Nu uitati! Chiar daca nu vreti sa admiteti ati investit si ati creat legaturi cu bebelusul dumneavoastra, va veti iubi si va va lipsi bebelusul dumneavoastra foarte mult, chiar daca ati avut o camera a copilului gata sau una goală. Chiar daca nu va simtiti ca o gravida „normala” puteti sa indrazniti sa va simtiti ca una normala. Daca asta va da speranta, faceti-o!

„ Cand eram gravida in sapte luni, am cumparat o rochita draguta de bebelus. Am fost inspaimantata sa o fac! Mi-a fost teama ca, daca o fac, acest bebelus nu ar mai veni pe lume, dar dupa ce am facut-o, m-am simtit minunat! De fapt acest lucru m-a facut sa ma gandesc ca poate acest bebelus este real si totul va fi in regula.’”- Clara

„Am mers inainte si inapoi intre anexietate ridicata si credinta oarba. Cand am cumparat haine de gravida, am stiut ca este un act al destinului mai mult decat faptul ca aveam nevoie de ele. De asemenea, m-am simtit bine, asa ma uit si sa adun haine din bumbac pentru bebelusi. Mi-au dat speranta. Desigur, acest lucru era in balanta cu cititul unei colectii intregi de carti despre teste prenatale, despre defecte ale nasterii, etici medicale premature. Uitandu-ma acum in urma, a fost ca atunci cand aveam o personalitate impartita.’’ -Winnie

De asemenea, ati putea sa tineti un jurnal pe langa efectul terapeutului in a va ajuta sa va exprimati si sa va infruntati sentimentele! Un jurnal poate fi un suvenir de valoare al unei perioade speciale, poate agasanta dar miraculoasa a vietii dumneavoastra. Un jurnal va poate ajuta sa treceti peste sarcina si sa va pregatiti pentru oricare ar fi rezultatul.

Privind inainte, uitandu-va inapoi

Multe mame gasesc dificil sa fie insarcinate si sa se pregateasca pentru un alt bebelus in timp ce sunt suparate din cauza bebelusului care a murit. Unii parinti care evita supararea, sunt de parere ca este cel mai bine sa treceti mai departe fara sa va uitaţi in urma. Oricum, evitarea supararii zadarniceste nevoile emotionale si poate face parintii mai putin capabili de emotia cresterii noului lor bebelus. Altii cred ca urmatorul bebelus poate inlocui cumva cel care a murit sau ca pur si simplu poate sterge nevoia de a fi suparat, dar, asa cum relateaza Clara: „a fi insarcinata este minunat, dar nu repara totul, nu-mi face supararea sa-mi dispara.’’

Cu toate ca este provocator, este posibil sa va puteti controla sentimentele, sa va exprimati speranta pentru viitor si supararea pentru trecut. Continuand sa munciti prin suparare, se intensifica acceptarea mortii bebelusului si se pregateste o baza sanatoasa in ceea ce priveste relatia dumneavoastra cu bebelusul următor.

Pe timpul sarcinii va puteti imagina ca noul bebelus va fi similar celui care a murit, ca si speranta ca acest bebelus va supravietui, se uneste cu dorinta ca celalalt ar fi trait. Ati putea chiar sa simtiti ca bebelusul care nu a supravietuit renaste cumva odata cu noul bebelus.

„ Cand am fost insarcinata, nu m-am gandit la Christoper . Niciodata nu m-am gandit ca a fost aceeasi sarcina, dar mi-a fost greu sa cred ca era vorba de alta persoana, alt copil. Mi-a fost greu sa-mi imaginez ca ar putea fi vorba de doi. Stiam ca este vorba de alt bebelus, dar stiu ca m-am gandit la el.’’ - Rayleen

Pe plan intelectual, stiti ca nu este vorba de acelasi copil dar in mod special inainte de naştere este usor sa crezi ca viitorul bebelus pastreaza esenta celuilalt bebelus. Atat timp cat puteti aprecia identitatea biologica unica si spirituala a noului copil, sa va imaginati asemanari, poate fi o cale deloc daunatoare de a va lega de bebelusul care va lipseste atat de mult. Dupa ce acest bebelus se naste, va veti obisnui, veti gasi mai usor sa pastrati copiii separat.

Relatia de cuplu

Pot aparea si alte stresuri/presiuni deoarece femeia se poate simti vulnerabila in noua ei postura de femeie insarcinata si poate cere partenerului sa ii acorde mai mult timp si atentie decat de obicei. Chiar daca inainte de pierderea suferita a fost o femeie independenta si increzatoare in fortele proprii, se poate simti nesigura si lipsita de aparare pe timpul sarcinii ulterioare.

Neil, a carui sotie pierduse deja trei sarcini, toate in primul trimestru, a fost bucuros ca trebuie sa aloce o mare parte a timpului sau carierei, atunci cand o noua sarcina a sotiei sale a fost confirmata. Era recunoscator pentru toate nelinistile pe care i le furniza munca sa, dar sotia lui simtea ca nu petrece suficient timp cu ea si nu ii acorda sprijinul de care are nevoie. Atunci cand intr-o zi l-a sunat pe Neil la birou, acesta si-a dat brusc seama ca trebuie sa isi schimbe atitudinea:

“I-am spus ca sunt ocupat si nu puteam sa vorbesc cu ea. Nici macar nu am incercat sa aflu ce o supara. S-a dovedit ca avea usoare pierderi de sange si era speriata. De atunci, de cate ori ma suna o intrebam mai intai daca era ceva important. Daca spunea da, lasam deoparte orice as fi facut in acel moment si vorbeam cu ea.”

Dupa ce te-ai adaptat noii sarcini si nelinistii pe care o provoaca, ai putea sa simti o apropiere de partener, impartasindu-va preocuparea unul fata de celalat si fata de sarcina. In cele din urma, Neil si-a gasit un nou rol care l-a facut sa se simta confortabil si important.

“Dupa ce am acceptat faptul ca Jodi are nevoie de mai mult ajutor pe timpul acestei sarcini, am descoperit ca sunt mai tolerant fata de nevoile si nelinistile ei, decat eram inainte. M-am simtit bine stiind ca are nevoie de mine si ca putem fi acolo unul pentru celalalt.”

Deciziile si stresul caruia trebuie sa ii faci fata se multiplica pe masura ce sarcina avanseaza. Te intrebi cand ar trebui sa le spui si celor din jur despre sarcina si te intrebi daca beneficiezi de serviciile medicale potrivite. Si poate cel mai dificil, ai in fata saptamani lungi de neliniste, sperante si din nou sperante, si niciodata crezand cu adevarat ca totul se va termina cu bine.

Grupuri de suport

Unele mame inceteaza sa mai participe la grupul de sustinere odata ce raman din nou insarcinate. Sa auda despre bebelus murind s-ar putea sa le faca mai pesimiste sau mai nervoase pe timpul sarcinii.

Jessie sustine: „ Aceasta a fost singura parte negativa despre faptul ca frecventam grupurile de sustinere. Acum stim deja 101 modalitati pentru care bebelusii pot sa moara si chiar stiam lucruri despre care nu ne-am facut griji inainte.’’

Pe alte mame, participarea la astfel de grupuri sau cel putin pastrarea legaturii cu unul dintre acei parinti le da oportunitatea sa vorbeasca despre temerile lor in ceea ce priveste nou-născutul. La fel ca si continuarea supararii din cauza bebelusului care a murit.

Grupurile de suport pot ajuta parintii sa faca fata temerilor precum si sa creeze legaturi cu alţii care ii pot ajuta sa treaca prin aceasta experienţa. Pentru a gasi un astfel de grup aproape de dumneavoastra intrebati ginecologul, parinţii trecuti prin astfel de experimente, liderii grupurilor sau sunati la centrele de educare a femeilor si parinţilor. sponsorizata de parinti colaboratori.

Nasterea

Ultimele saptamani ale sarcinii pot fi perioada in care ai cele mai mari temeri. Se apropie momentul adevarului. Puteti monitoriza constant miscarile copilului sau puteti face vizite zilnice la doctor. Chiar daca va este foarte frica sa va bazati pe faptul ca aduceti acasa un bebelus, o dată ce se apropie termenul s-ar putea sa va vedeti plina de speranta si sa va bazati pe faptul ca aduceti acasa un bebelus. O data ce se apropie termenul, s-ar putea sa va vedeti plina de speranta si sa va simtiti optimista, chiar daca temerea se intensifica. Cand sunteti gata sa nasteti, s-ar putea sa simtiti un amestec ciudat de nerabdare si spaima, euforie si teama, optimism si pesimism.

“In timpul ultimelor saptamani, ma simteam ingrozitor de inspaimantata, mai ales pentru ca trecuse doar un an de cand dadusem nastere unui alt copil. Era un amestec de sentimente, era greu sa trec peste durere, hormonii parca o luasera razna, si oricum, doar sarcina in sine inseamna o multitudine de stari si sentimente. Nici macar nu pot compara cele doua sarcini. La prima sarcina eram nerabdatoare sa imi vad copilul si sa il tin in brate; la cea de-a doua sarcina eram sigura ca bebelusul meu va muri.” – Sarah

“Ma simteam nelinistita si infricosata si totusi nerabdatoare, abia asteptand momentul nasterii. De fapt, cu cateva zile inainte sa se nasca fiica mea, am iesit la cumparaturi si am luat o rochita pe care sa o poarte cand vom ajunge acasa de la spital.” – Holly

“Abia asteptam sa il am. Eram atat de nerabdatoare sa nasc. Nu eram ingrijorata atat de momentul propriu zis al nasterii, cat de momentele de dupa, sa il tin in brate si sa fie totul in regula. Imi doream acest copil atat de mult. Medicul meu mi-a scos cerclajul cand am ajuns in saptamana 37 si nu s-a intamplat nimic rau. Dupa luni intregi in care impiedicasem astfel nasterea prematura, ne gandeam: “Cand vom renunta la cerclaj, nimic nu va mai tine copilul inauntru”, dar nu s-a intamplat nimic rau. Am asteptat si asteptat si tot asteptat si, in final, o saptamana mai tarziu, a inceput travaliul. “– Peg

In cazul in care sunteti nelinistita in ceea ce priveste bebelusul dumneavoastra in timpul contractiilor, o monitorizare atenta poate sa va linisteasca. Daca urmeaza sa aduceti copilul pe lume prin cezariana, este posibil sa doriti sa fiti constienta in timpul operatiei, pentru a simti ca detineti controlul, sau dimpotriva, este posibil sa doriti o anestezie generala, pentru a fi scutita de toata nelinistea.

Asa cum isi aminteste Martina, “Nu imi doream sa fiu constienta in cazul in care s-ar fi intamplat ceva rau.” Chiar daca atat travaliul, cat si nasterea propriu zisa au decurs bine si va tineti deja copilul in brate, puteti fi ingrijorate in continuare.

Bryn isi aminteste, “Eram atat de fericita, si totusi infricosata si nervoasa. Imi tineam fetita in brate, si totusi nu puteam sa cred ca totul va fi in regula.”

Multor mame le este teama ca vor pierde controlul in timpul nasterii, sau ca vor fi cuprinse de durere si ganduri pentru copilul care s-a stins. Asemanarile intre cele doua experiente va pot bantui.

Bryn isi aminteste, “Cand s-a nascut fiica mea, totul in jur ma ducea cu gandul la prima mea experienta –incaperile, doctorii, procedurile… am fost inspaimantata cand mi s-a rupt apa, deoarece acela era momentul cand incepuse totul. ”

Sophie isi aminteste, “Imi era teama ca voi innebuni de-a dreptul gandindu-ma la Stephanie si voi tipa si voi plange in hohote, incontrolabil, si nu voi putea ajuta la nastere deloc.” Dar Sophie, ca multe alte mame, a realizat ca este capabila sa se concentreze pe actuala nastere. Sa va concentrati pe diferentele dintre cele doua experiente va poate ajuta sa cooperati si sa va simtiti mult mai optimista.

“Eram conectata la monitor si doar auzind bataile inimii copilului meu stiam ca fetita mea este in regula, si ma simteam mult mai linistita. Dar stiu ca totodata eram si speriata. Se apropia momentul nasterii si totusi nu stiam ce se poate intampla. “– Rayleen

“Primul lucru pe care l-am intrebat a fost: “Respira?” Vroiam sa fiu sigura ca traieste. Cred ca eram atat de mirata ca bebelusul meu iesise viu.

– Erin

Cand s-a nascut Nicole, era atat de liniste. Parca toata lumea, tot spitalul facuse liniste, puteai sa auzi o picatura cazand, atat de liniste se facuse. Cand s-a nascut Emily, a fost atat de multa galagie. Toata lumea vorbea si plangea si radea, asa ca a fost intr-adevar o mare diferenta. Mi-a placut aceasta galagie. “– Cindy

Refacerea dupa nastere

Tocmai cand va asteptati sa fiti cuprinsa de bucuria materna, puteti simti ca va scufundati in durere. Va poate ajuta daca va amintiti ca sentimentul de tristete este normal pentru orice proaspata mamica. Sunt motive fizice, cum ar fi oscilatia hormonilor, privarea de somn, precum si solicitarea permanenta de a hrani si a avea grija de un copil.

A da nasterea este de asemenea primul pas in vindecare si chiar si acest sentiment poate fi resimtit ca o pierdere. Puteti simti ca bebelusul nu este in siguranta in afara pantecului dumneavoastra.

Sentimentul de goliciune poate fi resimtit si mai acut dupa ce bebelusul nu se mai afla in pantec. De asemenea puteti avea dureri dupa nastere – poate ca au fost necesare anumite interventii pe care nu le-ati planificat, sau poate ca sunteti separata de copilul dumneavoastra pentru o anumita perioada. Toate aceste surse de tristete sunt normale in procesul de refacere dupa nastere.

Pentru ca sunteti o mama indurerata, puteti avea parte si de alte probleme care sa va umbreasca fericirea si bucuria. Cand in final aduceti acasa un bebelus sanatos, se poate sa simtiti ca nu e nimic real. Visul dumneavoastra a devenit realitate, dar dupa luni de teama ca acest lucru nu se va intampla niciodata, poate fi un adevarat soc. Si, chiar atunci cand va leganati bebelusul in brate, in siguranta, va puteti intreba cand va fi luat de langa dumneavoastra. La urma urmei, stiti sigur ca mamele nu raman cu toti copiii pe care ii aduc pe lume.

Mai mult, chiar daca ati asteptat doar doua luni sau doi ani inainte sa ramaneti din nou insarcinata, durerea se poate intensifica dupa nasterea celui de al doilea copil. Chiar atunci cand credeati ca ati lasat durerea in urma, tinerea copilului dumneavoastra in brate poate declansa emotii pe care inca nu le-ati simtit pana acum.

Puteti ajunge la un alt nivel de a realiza ca bebelusul pe care l-ati pierdut nu se va mai intoarce niciodata, nici macar prin nasterea acestui al doilea copil. Asa cum subliniaza Laura, “Intotdeauna, undeva in inima ta, speri ca poate un al doilea copil va umple golul din inima ta.”

Unele mame incearca din rasputeri sa-si inabuse durerea pentru a nu le umbri bucuria. Inabusind emotiile, nu va veti simti trista, dar nu veti fi nici fericita.

Bryn isi aminteste “Eram atat de fericita si totusi parca nu pe deplin. Nu eram pregatita sa ma bucur pe deplin de ceea ce se intampla. Nu puteam savura bucuria.”

Daca va permiteti dumneavoastra insiva sa va simtiti trista, va veti deschide de asemenea inima in fata bucuriei si fericirii depline. Gasirea unui echilibru intre tristete si fericire va fi mult mai benefica pentru dumneavoastra si bebelusul dumneavoastra decat reprimarea sentimentelor.

“Odata ce am nascut un copil viu si sanatos si am realizat ca am de-a face cu un copil real, am inceput sa ma gandesc la ceilalti copii. Am trecut printr-o perioada in care durerea era parca mai mare ca inainte. Durerea mea reprezenta ceva peste care crezusem ca am trecut deja, si cand s-a nascut Justin, toate sentimentele si starile mele au revenit si dintr-odata am realizat: “Inca ma doare!” – Peg

“In cateva zile, incepusem sa plang din nou. Probabil ca era mai mult ca o usurare, si probabil ca multe erau sentimentele pe care le reprimasem in timpul sarcinii. Imi amintesc ca atunci cand eram in spital, plangeam foarte mult, leganandu-mi fetita, atat de fericita eram ca o tineam in brate. In acelasi timp, cred ca mare parte din durerea mea s-a micsorat in timpul primelor luni. “– Liza

“Credeam ca avand un alt copil ma va vindeca, si pe perioada sarcinii aveam ceva ce abia asteptam sa se intample, dar dupa nasterea Alysiei ceva ma framanta. Simtisem furie si fusesem convinsa ca nu trebuie sa am un alt copil. Apoi, in ultima saptamana am simtit ca imi doream un alt copil pentru ca simteam ca un copil lipsea – Steven lipsea. Imi doresc sa nu imi fie atat de dor de el; credeam ca ma voi simti din ce in ce mai bine si voi privi inainte, in loc de inapoi.” - Alison

In loc sa incercati sa va lasati copilul si amintirile in urma, puteti incerca sa luati aceste amintiri cu dumneavoastra, mai departe, in viitor. Acest lucru va poate ajuta sa va simtiti mult mai incurajata.

Legaturi dupa nastere

Daca ezitati sa va apropiati de bebelusul dumneavoastra de teama sa nu suferiti din nou, fiti sigura ca va trece ceva vreme pana cand veti fi convinsa ca acest copil este sanatos si nu va pleca nicaieri. De asemenea, va poate ajuta daca acceptati ca retragerea nu ofera nici un fel de garantie, si ca vei suferi la fel de mult daca acest copil va muri si el, indiferent cat de mult iti impietresti inima. Asa ca riscati si indrazniti sa va bucurati de bebelusul dumneavoastra. Riscul poate parea mare, dar recompensa va fi fara margini.

Daca aveti nelinisti sacaitoare in ceea ce priveste sentimentele dumneavoastra materne, cereti ajutorul unei persoane calificate, cu experienta in ceea ce priveste parintii indoliati. Intrebati la spitalul din orasul dumneavoastra daca exista grupuri de suport sau alti parinti indoliati pentru a lua legatura cu acestia. Este atat de frumos, iar timpul parca zboara atunci cand aveti grija de copilul dumneavoastra. Meritati sa va bucurati din plin de acest lucru.

O alta pierdere

“Dupa moartea Laurei, am mai pierdut o sarcina si a fost extrem de dificil sa fac fata momentului. Cazusem in depresie. Ma gandeam: “Poate ca nu imi este dat sa fiu mama”. Ma simteam ca o victima, ca si cum exista ceva ce abia astepta sa ma loveasca si acesta nu era un sentiment tocmai placut.” – Hannah

“Pierderea unei alte sarcini doare la fel de tare. Ca si cum as mai fi adaugat inca unul pe lista. Cand ma gandesc sa fac un copil, imi amintesc: am pierdut o sarcina, am nascut un copil mort, aproape am avut un copil prematur si atunci ma gandesc, care e urmatorul lucru care se va intampla?” – Cindy

“Sa pierd cateva sarcini si sa nu am nici un raspuns si nici un control… avorturile sporisera durerea mea si facusera din ce in ce mai dificil sa merg mai departe, sa functionez, sa doresc sa continui. Doream doar sa mor. Durerea era cateodata insuportabila. “– Holly

“Cu fiecare sarcina pe care o pierdeam, cu atat credeam ca sunt din ce in ce mai putine sanse sa am un copil, si nu se putea face nimic. Asa ca imi era din ce in ce mai teama de fiecare data. “ – Peg

Dupa prima pierdere, cea mai mare frica a dumneavoastra este ca se va intampla din nou. Si daca se intampla din nou, sentimentul poate fi devastator.

Va puteti intreba daca nu cumva acesta este un semn al unei probleme mult mai grave, un inceput de infertilitate cronica, sau incapabilitatea de a duce la bun sfarsit o sarcina.

Dupa cateva avorturi neprevazute, va veti simti mai nelinistita ca niciodata atunci cand veti ramane insarcinata. Veti gandi ca nu veti putea face fata unei alte pierderi.

Dar probabil ca sunteti mult mai puternica decat credeati. Si probabil ca veti gasi curajul sa incercati din nou.

Cateva lucruri de care sa tineti cont

Pentru multi parinti, decizia de a incerca din nou este una dificila.

Acordati-va cateva luni in care sa reflectati asupra alegerii momentului, chiar daca aveti siguranta ca doriti sa incercati din nou.

Atunci cand decideti ca doriti sa ramaneti insarcinata, exista multi factori fizici, emotionali si logistici de care trebuie sa tineti cont.

Exista unele avantaje daca asteptati si exista avantaje daca ramaneti insarcinata destul de repede. Cantariti aceste avantaje in functie de situatia si nevoile proprii.

Atunci cand incercati sa ramaneti insarcinata, va puteti simti nerabdatoare,

furioasa, obsedata, ambivalenta sau mecanica, dar multi parinti se simt si mult mai increzatori cu privire la viitor.

Este important sa aveti alaturi un doctor sau o moasa care sa va sprijine, care sa dea atentie anxietatilor si nevoii dumneavoastra de grija deosebita.

Daca sa faceti sau nu teste prenatale este o decizie personala. Unele mame se simt mai sigure facandu-le; altele le considera invazive si stresante.
In timpul sarcinii, e normal sa va simtiti nelinistita si sa ezitati sa investiti in bebelusul care urmeaza sa vina;

Gandurile si sentimentele de speranta, desi slabe, pot fi incurajatoare si va pot ajuta sa faceti fata nelinistilor pentru dumneavoastra. Faceti lucruri care va pot da sperante;

Este normal sa aveti preferinte in ceea ce priveste sexul viitorului copil;

In timpul sarcinii, este normal sa simtiti ca proaspatul dumneavoastra bebelus si cel care a murit seamana intr-o anumita masura, sau chiar sunt la fel;

Va poate ajuta sa aveti aproape un prieten sau un partener care sa va asculte vorbind despre sperantele si asteptarile si nelinistile dumneavoastra in ceea ce priveste acest copil;

In timpul nasterii, este normal sa va ganditi la experienta dumneavoastra anterioara;

Dupa nastere, este normal sa simtiti durere sfasietoare, pentru ca a avea un alt copil poate actiona ca un catalizator pentru declansarea emotiilor dumneavoastra referitoare la bebelusul care s-a stins;

Faceti loc atat pentru durerea, cat si pentru bucuria dumneavoastra. Gasirea unui echilibru intre tristete si fericire va fi mult mai benefica pentru dumneavoastra si bebelusul dumneavoastra decat reprimarea sentimentelor.

Este atat de frumos, iar timpul parca zboara atunci cand aveti grija de copilul dumneavoastra. Meritati sa va bucurati din plin de acest lucru;

Daca ati trecut prin experienta pierderii unui al doilea copil, puteti folosi ceea ce ati invatat despre durere si pastrarea amintirilor.

Veti supravietui si acestei pierderi!

Despre sarcina

Pentru mame

Mergi sus

Despre

Mesajele dvs.

Evenimente

Resurse

Suport

In memoria