Doamne, ca nu ma trece anul asta odata! 2009 a fost cel mai greu an din viata mea. Nu stiu de pe 10.12 parca traiesc intr-un vis urat si astepentru oricand sa ma trezesc si totul sa fie bine. In martie anul asta pierdeam o sarcina dorita de numai 5 sapentruamani si 5 zile. Sarcina pierduta acasa, natural fara sa necesite vreo interventie.

 

Dupa ce am facut toate analizele la nici 2 luni incercam sa facem un alt bebe. Si de atunci totul merge perfect si foarte frumos: am ramas din prima insarcinata. Mai mereu ii spuneam sotului ca o sa avem gemeni, ca am o presimtire. La 8 saptamani dupa mergem la primul eco. Si surpriza mare:vom avea gemeni! Oare cum de am stiut? Nici eu nu stiu...Apoi cand au inceput sa miste mereu ii spuneam sotului ca vom avea un baiat si o fata ca simt eu. Si cand am facut eco de trim 2 cu morfologie fetala, surpriza:vom avea fata si baiat....Am fost cea mai fericita viitoare mamica din lume. Mereu ma gandeam ca Dumnezeu a avut un alt plan pentru noi si ne-a luat sarcina prima ca sa ne dea 2 pui nu unul. Si uite ca ajungem si 26 de saptamani. Pe tot parcusul sarcinii am avut mai multe colici renale, sau asa zic medicii...In rest nimic grav. Ultima data colica renala, merg la spital iar, spun medicului ca am niste scurgeri pe lenjerie, ca nu stiu ce este. Medicul spune sa stau linistita ca este urina din cauza ca bebeii apasa pe vezica. In fine stau in spital de duminica pana joi cu controale si antispastice.Acasa ajunsa incep sa am scurgerile mai abundente.Nu ma sperii dar imi fac o programare la medicul ginecolog privat la care mai mergeam.Pentru marti.Luni insa eram singura acasa.Stateam in pat si deodata simt nevoia sa merg la baie.Si groaza... mi se rupe apa. Incep sa plang. imi dau seama ce inseamna asta...Sunt disperata...Sun sotul la munca si ii spun. Intru in panica... Sun medicul si il intreb daca ajung pana la Bucuresti la timp. Spune ca da daca plec imediat. Sotul suna la salvare si vin sa-mi faca un no-spa cu scobutil. Sunt din arges, topoloveni, 100 de km pana la Bucuresti...Asa ca plecam eu , cumnatul si soacra mea spre bucuresti.Nu stiu cand am ajuns. Sotul era disperat la munca pana la urma pleaca si el dupa noi dupa 15 minute. Ajungem la Bucuresti la Giulesti. Medicul care imi urmarise sarcina Dr. Ion Ionut tocmai era de garda, norocul meu. Ma controleaza si se schimba la fata. Nasteam! Se duce in alta camera si vorbeste cu un alt medic. Il zaresc cum dadea din cap plin de grija, ca nu stie ce o sa fie, e grav 26 de saptamani.Ma trimite in sala de nastere, asta la 17.30.Nu aveam contractii dureroase, asa ca dupa 5 ore de stat in sala de nastere, ma muta in salon.Asta pana dimineata cand incep sa am contractii nedureroase dar constante, la 10 minute. Ma controleaza iar medicul si spune ca nu mai putem sta asa ma trimite iar in sala de nastere. Asta la 9.30. De acum si pana la 22.39 cand am nascut o fetita de numai 690 grame pelvian. Nu are rost sa va povestesc nasterea cat a fost de grea, asta nu este important si se uita. Nu stiu daca ati nascut vreuna din voi cu inima cat un purice de frica pentru puiul care se va naste. Nu voiam sa nasc acum imi era frica ce ce urma sa se intample cu puiul meu. Dupa fetita decidem sa asteptam ca poate baiatul ma vrea sa stea. Si asa a fost nu mai aveam contractii si nu aveam apa rupta la baiat{erau in placente diferita am uitat sa spun. A 2-a zi ma duc sa vad fetita mea. La nastere nu apucasem sa o vad deloc totul se intamplase asa de repede si medicii de la terapie o luasera foarte repede. Ma duc la ea la terapie intensiva nou-nascuti si vad cea mai frumoasa piticuta din lume. Cea mai mica era acolo si misca din manute mai slabe decat tubulete de care era plina. Era plina de viata, dadea din maini si din picioare.Lupta pentru viata!Am avut un soc. Abia ma lasase medicul sa o vad ca nu cumva sa ma supar si sa declanseze nasterea. Ne doream ca baiatul sa-l mai tinem macar 1 luna in burtica ca sa fie bine. Fiindca nu aveam contractii pe 12 la 2 zile de la prima nastere decidem sa facem cerclaj. Degeaba! Ca pe 14 dimineata se decide baietelul ca nu poate sta fara surioara lui. Incep sa am contractii de cum ma trezesc dureroase si la 10 minute. De ce imi era frica nu am scapat.Asa ca ma duc iar in sala de nastere fff draga mie... La 9.45 si la 11.20 nasteam si baietelul meu scump.850 de grame. Gata se terminase, acum puteam sa intru si eu in panica sa plang si sa ma descarc, ca nu putusem pana acum de teama pentru baietel. Mai pe seara ma duc la terapie. Toata viata mea si sperantele imi era acolo, piticutii mei, puii mei, mici si fara aparare, luptand pentru viata lor. Medicii nu prea ne dau sperante.Mai ales pentru baiat. Fetele sunt mai bataioase pentru viata lor.Eram disperata.La o zi dupa ce am nascut si baiatul decidem sa-i botezam. Duminica ii botezam:Alexandra Gabriela Iulia si Mihai Octavian. La inca 2 zile ma externez pentru a merge acasa. Eram distrusa dupa 2 nasteri singura acolo plangeam mereu doctorii imi spunea ca-i dau starea si lor.Decid sa merg cateva zile acasa sa ma refac sa-mi revin. La cateva zile, sambata, am niste presimtiri. De cate ori suna telefonul tresaream. A 2-a zi vine mama mea si ne da vestea cea rea ne murise baietelul. Sambata seara in timp ce eu eram la dus mama raspunese la telefon....Asa ca Luni plecam spre Bucuresti ca sa ne luam baietelul acasa, nu in brate ci intr-un cusciug mic pentru a-l inmormanta. Imi fac si bagajul pentru a ramane iar la spital pentru a fi aproape de ea, ma gandeam ca poate ii face bine, ma fortam sa gandesc pozitiv sa nu pic psihic, sa fiu tare pentru fetita mea. Ma gandeam ca Dumnezeu mi-a luat baiatul la el ingerasul lui dar imi va lasa fetita ingerasul meu...Si astfel de luni pana joi ma duceam mereu la ea, la micuta mea din 3 in 3 ore chiar daca nu ii dadeam sa manance ci doar sa o vad sa-i vorbesc sa-i spun ca o iubesc ca o sa o iau acasa in brate si ea se uita la mine cu ochii ei mici si imi zambea{cea mai frumoasa amintire.Doctorii imi spuneau ca au sperante pentru fetita dar erau in acelasi timp ingrijorati pentru ca avea burtica umflata. Incercasera sa-i dea sa manance si de atunci era asa de 5 zile. Joi decid sa ne trimita la alt spital banuiau ceva grav. Ne fac transferul la Budimex. Dupa ce ne fac investigatii imi dau vestea:avea peritonita intestin perforat, nu se poate opera nu se stie....e prea grav nu sunt sanse...Simt ca iinebunesc. Ma internez si eu si mergeam la ea mereu stateam cu ea cu orele si vorbeam si o priveam. La cateva zile ma cheama medicul sa-i mai spuna de starea ei.Si imi spune ca fetita mea va murii nu au ce sa-i faca decat sa astepte sa moara, este prea grav ....Am zis ca mor..Era un vis urat...Nu aveam de ce sa stau acolo sa astept sa moara. Am mers acasa. La 2 zile seara stateam in pat si ma uitam la un film cu sotul. Eram f suparata si trista. Ma intreaba: Hai sa-ti iau ceva bun. Ce-ti doreste sufletelul tau? Eu izbugnesc in plans fara sa vreau si zic pe Alexuta mea. Ma gandisem deodata la ea...La 5 minute ne suna ca murise si Alexuta mea.

 

Aveam 2 ingerasi scumpi pe care nu apucasem sa-i tin in brate sa-i pup.Pe fetita doar o mangaiasem pe manute pe capusor.ne lasasera..Nu stiu ce plan a avut Dumnezeu pentru ei ingerasii mei....Sau ce plan mai are pentru noi....Eram asa de fericiti ca vom aveam gemeni...Acum am 2 ingerasi gemeni...Alexandra Gabriela Iulia si Mihai Octavian...
Acum incerc sa ma refac sa mergem mai departe.Va multumesc ca am avut ocazia sa scriu aici. Simteam nevoia. Sper doar ca Dumnezeu sa aibe grija de ei si sa nu ne uite si pe noi.....