Ghid-rezumat pentru cadrele medicale din maternitati
Cum trebuie avut grija de copiii nascuti vii inainte de 20 de saptamani de sarcina
O greutate mai mica de 350 gm, cu semnele vitale semnifica o "nastere vie".
Definitie - „Nastere vie” : Orice copil, in orice stadiu de sarcina, care este nascut si caruia ii bate inima in primul minut de viata si/sau incearca sa respire, reprezinta o nastere a unui copil viu.
Pasi de urmat:
· Calculati scorul Apgar al bebelusului.
· Inregistrati momentul in care semnele vitale inceteaza – momentul anuntat de medic.
· Cantariti copilul (masuratorile mai pot astepta).
· Furnizati lenjerie uscata si caldura.
· Incurajati si permiteti formarea unei legaturi cu parintii si familia. Daca acest lucru este refuzat, personalul medical sau consilierul RTS trebuie tina copilul in brate si chiar sa-l legene.
· Copilul trebuie sa fie admis in spital si sa i se atribuie un medic pediatru sau neonatologist.
· Un certificat de nastere a unui copil viu trebuie completat de catre parinti. Paternitatea urmeaza a fi impartita in cazul in care cuplul este necasatorit.
· Daca simtiti ca bebelusul sufera in vreun fel, este necesar sa apelati imediat medicul.
Un bebelus de numai 17-18 saptamani poate trai multe ore. Problemele de viabilitate apar la
bebelusii de 20-23 saptamani.
· Trebuie sa aveti in vedere situatia in care se impune ritualul de botez grabnic
· In cazul in care un nou-nascut viu (indiferent la cate saptamani de sarcina s-a nascut si indiferent de greutatea pe care o are), da semne ca se va stinge curand dupa nastere, e bine de stiut ca Dumnezeu ingaduie Botezul de Urgenta (Grabnic) facut chiar de mama & familia & rudele & prietenii familiei pruncului, de medic, de asistenta sau de moasa, facand o cruce deasupra capului pruncului si spunand astfel:
"Se boteaza robul lui Dumnezeu, ......(se rosteste numele bebelusului), In numele Tatalui, al Fiului si al Sfantului Duh, Amin! " (Parintele Mihail, Manastirea Antim)
· Faceti fotografii in mod discret, parintilor, tinand copilul in brate. Mai tarziu, aceste fotografii vor insemna foarte mult pentru parinti.
· Imbaiati si imbracati copilul dupa cum se cuvine. Daca este posibil, includeti si parintii, cerandu-le sa asiste. Nu plecati de la premisa ca nu vor dori. Multora le este prea frica sa solicite acest lucru sau sunt inca in stare de soc si nu pot gandi limpede. Ajutati-i sa-si depaseasca temerile si sa-si ofere singurele amintiri, impreuna cu copilasul lor. Nu vor regreta.
· Aduceti un aparat de fotografiat in camera pacientilor. Oferiti-le imagini cu copilul lor.
· Realizati imprimari ale manutelor si talpitelor.
· Luati in considerare optiunea de a astepta pana cand copilul decedeaza pentru a face imprimarile. Acest lucru le va permite parintilor sa petreaca mai mult timp cu copilasul lor si sa aiba poze cu acestia, fara a fi murdari pe talpite si manute.
· Incercati sa faceti fotografii de cate ori este posibil, atunci cand copilul este in viata, cu ochii deschisi. Daca bebelusul este malformat, acoperiti zona respectiva si incercati sa fotografiati copilul, alegand anumite unghiuri astfel incat sa nu apara malformatia in poza: puteti fotografia detalii de ochisori, urechiuse, manute, picioruse, profil etc. Chiar daca parintii refuza la inceput sa faca poze, mai incercati, dar cu mult tact. Faceti mai multe poze si fiti creativi.
Tineti minte si spuneti-le si lor, ca faceti singurele fotografii pe care acesti parinti le vor avea cu bebelusii lor. Acest lucru ii va face, probabil, sa se razgandeasca.
· Daca totusi, mama/parintii nu vor sa faca nimic din toate astea, nu va pierdeti rabdarea si nu ii faceti sa se simta vinovati. Faceti totusi fotografiile, puneti-le intr-un plic, impreuna cu o suvita de par si cu bratarica pe care sa fie trecute numele complet al copilului, greutatea si lungimea si inmanati-le mamei/tatalui/familiei, inainte de externare. Dupa ce vor depasi socul initial, va vor fi recunoscatori toata viata, pentru ca ati avut grija sa creati acea amintire pretioasa!
· Asigurati-va ca inainte de externare, pacienta are la dispozitie destule informatii referitoare la diverse grupuri de sprijin.
Cum trebuie avut grija de un copil mort in uter, inainte de nastere
Ideal ar fi sa fie doi ingrijitori la nastere, de preferabil unul dintre ei sa fie psiholog.: un ingrijitor (asistenta/moasa) sa se concentreze pe copil iar psihologul pe mama.
1. Discutati cu medicul despre ce sa va asteptati in privinta conditiei/aspectului copilului.
Consultati ultrasunetele si pregatiti parintii! Fiti sincer cu ei dar explicati-le faptul ca temerile sunt mai mari decat realitatea. Asigurati mama/parintii ca suneti acolo ca sa-i ajutati. Si faceti acest lucru!
2. Asigurati-va ca aveti un vas cu apa in care sa primiti copilul. Aranjati ca doctorul sa va inmaneze copilul si scufundati-l cu grija in apa. Astfel, copilul este imbaiat si curatat de fluidele corporale si este prezervata integritatea pielii.
- Nu frecati sau uscati copilul.
- Nu folositi sapun – va accelera degradarea pielii.
3. Oferiti mamei/parintilor, copilul nud, infasurat intr-o patura. Daca este dorita lotiune de corp sau pudra, se vor da pe patura/scutec, nu pe corpul bebelusului. Nu uitati ca parintii sunt in soc si suferinta si s-ar putea comporta ciudat, iar copiii (fratii/surorile copilasului nascut fara viata) vor pune o multime de intrebari, avand nevoie de suport si incurajari.
4. Daca bebelusul are malformatii, acoperiti cu scutecul partea respectiva dar incurajati mama/parintii sa vada/atinga manuta sau piciorusul.
5. Incepeti sa faceti poze cu un Polaroid/aparat foto. Prindeti in poza si bebelusul si parintii (si eventual restul familiei/prietenii). Fiti creative! Daca bebelusul are malformatii, acoperiti-le si fotografiati-l astfel incat acestea sa nu apara in poza. Nu uitati sa fotografiati detalii cu piciorusele si manutele!
Lasati parintii sa petreaca putin timp singuri, cu bebelusul in salon/intr-o camera si lasati-le aparatul de fotografiat, in cazul in care ei nu au. Iesiti din incapere si luati-i si pe prietenii/rudele acestora.
6. Explicati-le parintilor ca veti reveni dupa 15 minute sau mai devreme, daca vor!
De asemenea, explicati-le rudelor/prietenilor acestora, ca parintii au nevoie sa petreaca putin timp, singuri cu bebelusul lor. Intoarceti-va dupa cele 15 minute! Tineti cont de dorintele parintilor nu de cele ale vizitatorilor lor!
7. Incurajati parintii sa-si imbrace bebelusul, chiar daca este foarte micut. Acesta e momentul ideal pentru a face masuratorile si a le nota pe un card/intr-un album, pe care parintii il vor lua acasa, fiind una dintre putinele amintiri pe care le vor avea. Daca parintii accepta sa-si imbrace bebelusul, fiti fotograful lor si surprindeti cat mai multe momente si gesturi. Daca nu vor sa-si imbrace ei bebelusul, faceti dumneavoastra acest lucru, cu atentie si cu blandete.
8. Surprindeti in fotografii si verighetele, jucarelele, paturica, icoana etc. lasati-i pe parinti sa aleaga hainutele cu care prefera sa fie imbracat bebelusul lor.
9. Fiti intelegatoare, blande si sensibile in fiecare moment in care sunteti in incapere cu parintii si cand umblati cu bebelusul.
10. Dupa ce ati terminat de facut fotografii, luati amprentele talpitelor si ale manutelor. Faceti mai multe seturi de amprente.
11. Oferiti parintilor, bratarica de identitate, completata cu numele intreg al bebelusului si daca este posibil, o mica suvita din parul bebelusului.
12. Incurajati parintii, sa lase fratii/surorile bebelusului sa vada si sa-si ia “Adio” de la sora/fratele lor. Si copiii mici au nevoie sa participe la acest ritual, socul nefiind atat de mare, pe cat se tem adultii. Insa vor avea nevoie de raspunsuri la intrebari, de asigurari si de suport emotional.
Informatii despre cum trebuie vorbit cu copiii despre o asemenea experienta, gasiti pe site-ul www.organizatiaemma.ro
13. Sfatuiti rudele/prietenii mamei indoliate, sa-i aduca acesteia, cat mai curand dupa nastere, un ursulet de plus, de dimensiunea unui bebelus, astfel incat mama sa-l poata strange in brate cat sta in salon si ca sa nu iasa din maternitate si sa nu intre in casa, cu bratele goale. Sfatuiti-i, de asemenea, sa citeasca articolele de pe www.organizatiaemma.ro, cum pot ajuta in continuare.
***Nota: Foarte rar se intampla sa fie nevoie sa limitat timpul petrecut de parinti cu copilul, din cauza conditiei acestuia. In majoritatea cazurilor este bine sa pastrati copilul peste noapte daca acesta a fost nascut la finalul zilei. Lasati parintii sa decida cand e momentul despartirii. Nu uitati ca aveti de a face cu oameni in stare de soc, care pot reactiona diferit si care au nevoie sa fie indrumati si ajutati in primele si cele mai dificile ore.
Rolul Dumneavoastra de „ghid” este esential, deoarece atitudinea Dumneavoastra va avea un impact major asupra lor pentru tot restul vietii. Fie va vor ramane recunoscatori toata viata pentru felul in care le-ati fost alaturi si i-ati ajutat sa-si cunoasca, sa-si ia „Adio”, de la copilasul lor si sa aiba parte de amintiri despre acesta, fie, din contra, daca ii veti trata fara compasiune, cu ochii pe ceas sau ii veti ocoli, vor ramane cu resentimente si regrete dureroase, pentru tot restul vietii lor. Trauma lor este uriasa si o atitudine neprietenoasa nu va face decat sa o accentueze! Alinati-le durerea, cat puteti de mult!
Inainte de a fi externati, asigurati-va ca parintii au primit suficiente informatii despre grupurile de ajutor la care pot apela. Chiar daca sustin ca nu vor avea nevoie, multi parintii cauta cu disperare ajutor odata ce socul initial a trecut.
Multumiri Fundatiei MISS si Doamnei Linda Schill, RN, Director of RTS Services, TSMC
Traducere: Ioana si Irina Nicolae
Mergi sus