Paul 15.07.2005
A fost odata ca-n povesti,ca de n-ar fi nu s-ar povesti(5.10.1998)……a fost o fata ,nu de imparat ce-i drept,dar era una la parinti si mandra-n toate cele.Intr-o zi speciala pe cand fata simpla mergea la facultate a intalnit un fecior ,care nu era de imparat,dar ea il vedea ca pe un print.Se ntalnira azi si maine,pana intr-o zi cand feciorul veni cu un inel si se logodira,se-ntampla la cumpana dintre ani(31.12.2000).Trecu un an si cei doi tineri munceau din greu ca sa-si renoveze “castelul”,iar in anul 2001 hotarara sa-si jure credinta la bine si la greu,pana ce moarte ii va desparti,in fata Domnului si alaturi de cei dragi.
A urmat o nunta ca-n povesti,in rolul principal....printesa(mireasa) si printul(mirele),in rol secundar,nasii si parintii,a urmat un ospat mare care a tinut 3 zile si 3 nopti,mesenii au dansat si au cantat,un bal pe cinste de nu le mai venea sa plece acasa.
Trecura anii(3 ani) si printii nostrii hotarara sa scrie o scrisoare berzei,dar cum dupa prima scrisoare nu primira nici un raspuns,mai scrisera cateva,luna urmatoare sa fie siguri ca de data aceasta le va primi barza.Nu trecu mult si facura un test “barza”,care arata 2 dungulite roz,facura al doilea si al treilea test si toate au iesit pozitive;tinerii nu-si mai incapeau in piele de fericire.Dupa cateva saptamani hotarara sa consulte si un specialist,dar fata merse insotita de o prietena si aflase ca “Dumnezeu face minuni atunci cand ai mai mare nevoie de ele” (fata simpla nu avea voie sa aiba mai multe sarcini ca o durea tare spatele)......”cred ca sunt 2”...a spus specialistul................................................. fetelor nu le venea a crede ,au primit si o hartie unde se vedeau 2 punctulete.
Au mers impreuna sa-i spuna vestea cea mare alesului ei..........”nu te cred”,spuse baiatul,lua hartia si se uita lung la ea,zambi usor si spuse ”cand ne spune sigur daca e asa?”..........La al doilea consult mersera impreuna si .......”erau intradevar 2...feti frumosi”
de acum inainte fata deveni mami si baiatul tati (07.03.2005).
Burtica crestea vazand cu ochii si nazdravanii faceau numai minuni in burtica mamei unde era tare bine(2 baietei),numai ca fericirea nu dura prea mult si intr o dimineata la ora 4,lui mami i se facu rau si pleca la spital unde nenea doctorul i-a spus....”stai in pat,nu te ridici nici sa mergi la baie sau sa mananci!!!”
Peste 2 zile(05.07.2005) nenea doctorul o duse pe mami in sala de operatii,caci incercase tot ce tinea de el,dar membranele erau rupte si pierdea foarte multa apa,a operat-o si i-a aratat pe rand cei 2 bebelusi firavi...Paul(900 gr,scor apgar=6) si Raul(950 gr,scor apgar 7).
Mami era foarte slabita dupa operatie si a stat aproape 3 zile in pat,dar tati a fost sa ii vada pe micuti in incubator si le a facut poze sa-i poata vedea si mami.Incet,incet s-a ridicat si mami din pat si a mers la ei,a doua vizita pe care le-a facut-o,mami s-a speriat foarte tare,Paul facuse o criza de apnee(uita sa respire),iar tanti asistenta a trebuit sa il resusciteze;zilele care au urmat mami nu a mai vrut sa mearga la bebei de teama,vroia sa stie ca sunt bine si atat,dar nenea doctorul a zis....”du-te la ei,au nevoie de tine,nu trebuie sa-ti fie frica”.....si s-a dus,le-a dus si putin laptic,dupa 6 zile a venit o masina care facea un zgomot ciudat(nino,nino),doamnele asistente cu mami si cu puiutii din incubator s-au urcat in masina alba si au plecat la un alt spital,special pentru copii nascuti inainte de termen(Luis Turcanu-sectia de prematuri).Acolo au fost preluati de alti medici,dar prognosticul a fost ingrozitor de dureros.....amandoi pitici aveau hemoragie cerebrala,septicemie,in plus Paul avea si osul stern infundat cum statuse fara apa 2 zile,tati auzind toate astea s-a speriat,dar a hotarat sa sufere in tacere si o ruga pe tanti doctor sa nu-i spune nimic lui mami; tanti doctor a zis................”nu,ii veti spune chiar dumneavoastra,daca nu,atunci ii spun eu,intelegeti ca e mai bine sa stie la ce sa se astepte,daca tinem ascunsa starea lor,in cazul in care se intampla ceva,va suferi un soc mai mare”.Mami plangea mult si toata lumea din jurul lor era speriata,mami nu mai vroia nici sa pape si nici sa vada pe nimeni,o durea tare si operatie.Tati o incuraja mereu si nu stia ce sa-i mai faca sa se simta mai bine.
Dupa 4 zile de la mutarea bebeilor in spitalul de prematuri,dimineata pe cand se pregateau sa mearga la micuti,primisera un telefon de la d-na doctor,amandoi au stiut ca s-a intamplat ceva,tati a raspuns si.....”d-nule Susu,micutul Paul nu a reusit sa treaca de aceasta noapte,imi pare rau,ii spuneti d-voastra sotiei?”....................................................... se-ntamplase la ora 4 dimineata,aceeasi ora .......
Durere,dispret,ura,manie,rautate,ce de sentimente,de fapt era un mare gol,senzatia ca timpul a stat in loc si nimic nu mai conta.In 15.07.2005 se adunasera toti sa-si ia ramas bun de la un puiut mic,deasupra patutului alb prea mare si prea rece pt un pui asa fragil, statura doi porumbei,cand preotul termina frumoasa slujba un porumbel isi lua zborul spre cer,pleca de langa noi.......Domnu’sa te aiba in grija lui!
Mami se roaga la Doamne-Doamne sa-ti spuna zi de zi cat de mult te iubeste,ea stie ca tu nu esti plecat nicaieri atata timp cat iubirea din sufletul ei exista pt tine,iar fratiorul tau geaman,Raul,se gandeste mereu la tine,alege jucarii si papa doar cu pereche si ii spune des lui mami ca-i e dor de fratiorul lui.
Traiesti prin noi puiut micut
Mergi sus