Ariana Nicole  13.04.2006

Incercasem mai bine de un an sa raman insarcinata, dupa multe analize si tratamente am vazut pana la urma cele II liniute. Am fost cei mai fericiti parinti din lume.

 

Am avut o sarcina normala, mergem periodic la medic, totul a fost bine. Inainte cu o saptamana de data scadenta mi-au gasit tensiunea putin ridicata si mi-au facut o ecografie, dar totul era in regula. Asteptam sa nasc in orice moment, m-am gandit ca poate vine mai repede decat ar trebui, dar ea a vrut sa vina chiar pe 13 aprilie, in ziua in care avea dpn.

 

In noaptea aceea m-am culcat destul de tarziu, pe la 12, si m-am trezit la ora 1, am mers la toaleta si cand m-am asezat in pat la loc, am simtit cum se rupe ceva si m-am udat toata. Am crezut ca acela este momentul mult asteptat, dar cand m-am ridicat din pat surpriza a fost ca in loc de apa era sange, f mult sange...

 

Am sunat la spital, m-au tinut 10 minute sa astept la tel si apoi mi-au spus ca pot sa vin la spital. Am ajuns acolo dupa mai multe obstacole (semafoare, nu stiam sa intram in cladire, nu fusesem decat ziua acolo si noaptea era inchis) si am asteptat ceva timp si pana am fost consultata. Abia cand mi-au cerut proba de urina si-au dat seama ca ceva nu e in regula si au pus bebelina (asa ii spuneam) la un aparat si incercau sa ii gaseasca bataile inimii. Au chemat un medic care a decis sa ma bage de urgenta in operatie.

 

Nu intelegem ce se intampla, am fost dusa direct de pe acea masa de consultatii, in sala de operatii, imbracata cum eram. Nu mi-a ramas timp decat sa ma rog. Eram in Norvegia, nimic rau nu se putea intampla... Cand m-am trezit, am intrebat de bebelina si atunci impreuna cu sotul au incercat sa imi spuna ca nu e bine, ca mai apoi sa ne spuna ca are sanse f mici de supravietuire, dar ca oricum creierul a fost foarte afectat. Din cauza ruperi unor vase de sange a facut ca tot sangele ei sa se scurga si sa ramana fara exigen?!?! Cine s-ar fi gandit la asta?...

 

Ne-au propus apoi sa mergem sa stam cu ea, am refuzat la inceput, dar am acceptat pana la urma si dupa m-am bucurat nespus ca am stat cu ea si ca am putut sa o tin de mana atunci cand si-a ridicat-o. Nu pot scrie acum tot ce am simtit in acele momente cat am stat cu ea... Am decis intr-un final sa fie botezata. Din cauza calmantelor pe care le primeam nu am reusit sa stau tot timpul treaza. Apoi a venit decizia cea mai grea, deconectarea de la aparate si o alta propunere... sa stam cu ea pana in ultimul moment.... Am zis ca nu pot sa fac asta, dar pana la urma am acceptat si am stat cu ea in brate pana si-a dat ultima suflare, eu fiind imobilizata la pat din cauza cezarianei.

 

Ce a urmat...a urmat cam tot ce a spus Bianca. Cand i-am citit prima data povestea ma crezut ca o spune pe a mea... Mi-a fost greu sa vorbesc cu familia, cu prietenii, sa ma adaptez la viata de dinanite, sa traiesc... De ce-urile ma omorau. Cum am putut sa am un copil normal, perfect sanatos, de aproape 4 kg si sa se sfarseasca asa. Copil pe care l-am asteptat atat si pe care ni-l doream foarte mult.

 

A fost unul din acele cazuri rare.... de ce eu? Si cum sa traiesti cand sti ca avea o sansa daca... Apoi am cautat vinovati, cei care m-au asistat, ecograful de la ultima ecografie care nu a vazut problema (se putea vedea la eco daca se cauta special sau eu stiu, intamplator poate), semafoarele... eu...

Cum am reusit sa supravietuiesc? M-am descarcat pe un forum, cu persoane pe care nu le cunosteam, dar cu care imparteam aceeasi drama. Imi regasisem locul in societate. De aceea am toata convingerea ca aceasta fundatie poate ajuta multe mamici de ingeri. Avem nevoie de cineva care sa ne asculte si sa ne inteleaga, pentru ca desi cei din jur incearca sa ne consoleze, nu prea reusesc.

Acum mi-as dori din cand in cand sa am cui sa povestesc despre bebelina mea si sa pot plange in liniste fara sa fiu intrebata, consolata...

La scurt timp am ramas din nou insarcinata si acum am un baiat de 2 ani.
Pe langa drama prin care am trecut, intamplarea face ca sa mai am cateva lucruri in comun cu Bianca. Si pe fetita mea o cheama Nicole si am un baiat Luca nascut in aceeasi zi cu Emma....

 

Elli, mamica ingerasului Ariana Nicole