Razvan Cristian  05.08.2008

Si eu am nascut un baietel pe 05 august 2008.

Avea 4.5kg,era sanatos si nici macar o secunda nu am gandit ca se va intampla asa... ca n-o sa-l vad niciodata,ca n-o sa-l pot mangaia...S-a nascut MORT... Ce cuvant urat...

A trecut o luna...si inca mai astept sa se nasca...pt noi e viu si urmeaza sa vina pe lume...il asteptam,patutul lui il asteapta,carutl,jucariile...
Daca cineva stie ce simti EU o stiu ...Si eu simt la fel...Orice ti-as spune nu poate alina focul din inima ta care-ti va arde mereu...

Ramane intrebarea: in cine sa cred eu Doamne???? Te duci la cel mai bun medic...faci totul ca la carte...dar el o ia in gluma si zice ca esti tu nebuna...si intr-o zi pt el ramane doar o greseala,iar pt tine...un dor sfasietor...Si daca totusi gasesti puterea sa incerci din nou te intrebi cu disperare:in cine sa mai cred???ce medic ma poate ajuta?

Plang...pt tine, pt puiul tau, pt RAZVAN-puiul meu,pt mine...pt toti ingerasii si toti parintii de ingerasi...Dar lacrimile mele nu vor stinge niciodata focul...

La 8 luni avea 3kg,era perfect...asta mi-a spus dr. Si m-a programat linistit pt ezariana la 40 sapt. Fara alt control peste 2 sapt. cum cred acum ca ar fi fost normal.Razavanel era vioi,dar mai si dormea...De unde sa inteleg ca nu mai e????

Intr-o noapte am visat ca-mi cazusera unghiile si nu intelegeam de ce(in vis).A doua zi am simtit o miscare f tare ca si cand s-ar zbate. Stiam ca are cordon tip esarfa dar toata lumea imi spusese ca e ok ,nu se va intampla nimic rau...si eu am crezut... Dar dupa acel vis,dupa acea miscare ciudata am stiut...chiar daca nu am vrut sa cred...37 sapt...

Am ajuns la spital bucurosi, zicand ca iata venim 2 si vom pleca 3.Sotul meu era f mandru ca baietelul lui va venii pe lume...Dadea bani in stanga si dreapta,dar ce ciudat nimeni nu primea...Cumva se schimbase sistemul??? Ce oameni draguti ne gandeam...La internare scria pe fisa fat viu, la eco...nimic. Imi zic in gand ca e un aparat vechi.Vine alt dr :NIMIC.Nu se vede NIMIC.Vine o dr. La fel.

Incep contractiile si intru in salonul de nasteri,mi se pune aparatul cu care se asculta inima lui bebe si nr de contractii. Imi spune dr :Hai ca in cateva ore scapi.Ma bucur si intreb de bebe, iar imi raspunde: Nu ti s-a spus? Copilul e MORT! O privesc disperata...Nu se poate,e o greseala, nu e aparatul bun... Pur si simplu NU SE POATE!!!! Iar ea continua linistita: Acum nu mai ai ce face, tebuie sa-l nasti chiar daca e mort...

Simt cum innebunesc... Cer voie sa ies pana la sot. Drumul e lung si totusi scurt... CUM sa-i spun ca puiul nostru nu mai e??? Aseara s-au jucat amandoi, iar azi nu mai e??? Ajung in fata lui si nu pot sa spun nimic... Stia... ma ia in brate si plangem amandoi... ii spun ca vreau sa mor si eu... iar el ma roaga sa nu-l las singur pe lume, ca noi suntem totul pt el si ca nu vrea sa ramana singur... Mi se rupe inima... as vrea sa plec cu Razvanel in cer, dar pe tati cui i-l las???

Vine dr si ii cere acordul sa ma sedeze. din clipa aia n-am mai fost eu, n-am mai gandit, n-am mai facut nimic... doar am asteptat... Am nascut cu greu, era sa mor ... trupul lui Razvanel iesise pe jumatte si se blocase... doctorii erau disperati, faceau cu randul ca sa-l scoata, o doctora ma ruga sa traiesc... iar sotul meu turba langa usa si-l ruga pe Dumnezeu sa ma lase macar pe mine... Nu m-au lasat sa-l vad o secunda, mi-au zis ca si asa sufar destul...

Clipele de la travaliu au fost cele mai grele...Nu datorita durerii ,ci pt ca auzeam cum le bate inimioara celorlalti bebei si vedeam mame care se plang ca le doare si as fii vrut sa le spun ca n-au nici un drept sa se planga pt ca ele macar vor primi un copilas in urma acestei dureri... pe cand eu... NIMIC.
Vroiam doar sa plec cat mai repede de acolo ca sa pot sa plang... sa-mi pot plange copilasul... si asta fac si acum... si-l voi plange mereu pt ca mi se rupe sufletul de dor...

A trecut o luna si 8 zile... Aseara am plans amandoi.. .si eu si tati... Am tot incercat sa aflam ce s-a intamplat,de ce a fost asa... dar ce rau ramane pt dr meu,care ar fii trebuit sa aibe grija de noi DOAR o greseala,pe cand pt noi ramane DUREREA vietii noastre...

Înapoi la "Ingerasii Nostri"