Mihnea

Pe certificatul de nastere al puiului nostru sta scris numele vrut de legea romaneasca nu de NOI, PARINTII lui !

Desi Mihnea a trait 12 zile, tatalui lui i-a fost luat dreptul de a-l recunoaste ca fiu pentru ca nu eram casatoriti legal si ne-am dus sa declaram copilul la o jumatate de ora dupa deces. In cele 12 zile nu am putut sa plec din maternitate sa-i fac certificat de nastere copilului pentru ca nu ma asteptam deloc ca o sa urmeze si unul de deces. Astfel, daca declaram copilul in timpul vietii pe cerificat putea fi scris numele tatalui, pentru ca decedase deja... in dreptul tatalui sta o frumoasa LINIUTA.

Deci, tatal, pe langa ca nu are copilul in brate, nu se regaseste pe nicaieri ca ar fi avut vreodata un copil... doar pe crucea de la cimitir am trecut adevaratul nume al puiului nostru (ca e al nostru, nu e doar al meu asa cum reiese din acte !!!!!).

Va imbratisez cu drag si Dumnezeu sa ne ajute pe toti sa trecem mai usor prin jungla romaneasca si schimbarile in sistem sa vina cat mai curand.

Loredana, mama ingerasului Mihnea , a nazdravanului Vladi si a puiului din burtica, care mai are 3 luni jumate si pe care il va chema Luca...

Povestile, sentimentele, reactiile... sunt diferite de la un caz la altul... comuna este pierderea. pierderea te poate duce mai aproape de Dumnezeu, iar El iti raspunde cu dragoste... multa dragoste a adus ingerasul nostru Mihnea-Vitalie si multa intelepciune a imparstiat in cele 12 zile de viata...

N-am inteles prea bine atunci, insa dupa o vreme am stiut ca vreau sa primesc din nou si sa dau dragoste. Acest sentiment m-a determinat sa-mi doresc cat mai urgent un bebe si Dumnezeu mi l-a dat pe Vladi, un pui sanatos si identic (fizic vorbind!) la nastere cu Mihnea. acum are trei ani si ma striga "dragostea mea".

Sunt coplesita... dar totusi nu ma simteam implinita. Am discutat intr-un cadru informal cu un psiholog despre temerile pe care le am in permanenta vis a vis de vladi (sa nu se imtample cumva, ceva cu el si multe alte vise negre care imi trec prin minte) si m-a sfatuit sa definesc fericirea si pierderea pe care am suferit-o. Sa le definesc fie imaginativ, fie denenand, oricum... pierderea nu o pot definini nicicum, nu imi trece prin cap nimic... insa in momentul cand m-am gandit la fericire am vizualizat doi bebelusi.

Este ceea ce am simtit intotdeauna ca vreau, acesti doi bebelusi. pentru ca am dat nastere la doi prunci si am decat unul langa mine. Mereu am dorit copii, ne-am propus sa-i avem, au fost si pierderi de sarcini si perioade in care nu ramaneam gravida... insa Dumnezeu a vrut sa-mi linisteasca sufletul si sunt din nou insarcinata (acum in sapt 17).

Din ziua in care am stiut ca sunt gravida si am simtit ca de data asta o sa fie bine, mintea mea, sufletul meu nu-l mai plange pe Mihnea. nu l-am inlocuit, el e unic... dar e.... nu stiu cum sa spun... suprem parca. si m-am impacat cu asta. cred ca partea fizica era oarecum incompleta... nevindecata... am nevoie de doi prunci, de multe suflete de care sa am grija si care reciproc sa impartasim dragoste.

Dragele mele, poate e complicat a intelege ce am vrut sa transmit, insa un alt copil venit dupa cel piedut (indiferent pe ca cale: nascut sau infiat) este o binecuvantare de la Dumnezeu, este .... fericire.

Ddin perspectiva povestii mele si a felului meu de a vedea lucrurile, va recomand sa va doriti din nou copii si sa intelegeti ca totul in viata se intampla cu un scop, ca cei vii au de implinit ceva pe aici, iar ingerasii au avut si ei un scop. Trebuie sa deschidem bine ochii si sa intelegem ce a dorit Dumnezeu de la noi prin daruirea unor ingerasi. Nu e putin lucru sa ai un ingeras in cer care sa se roage pentru parintii lui, pentru familia lui de pe pamant. Rugati-va la Dumnezeu si sigur o sa primiti dragoste, iubire, fericire.

Va pup cu drag, Loredana, mamica de ingeras Mihnea

Înapoi la "Ingerasii Nostri"