Lucian 1980-1986
A iubit florile...
Eram în vacanţă. Sâmbăta făceam, de obicei, mâncare şi pentru duminică. Ne-am aşezat la masă, eu şi Lucian, şi ne-am sfătuit ce mâncare să facem şi ce trebuie să cumpărăm. După ce am făcut lista de cumpărătui, am pornit amândoi spre piaţă.
Acolo, in piata, băiatul meu mi-a spus că vrea să-i cumpăr flori. Nu-l mai interesa ce trebuia să cumpărăm de mâncare. Voia flori. Din clipa în care i-am spus că nu avem bani şi pentru flori, n-a mai vrut să vorbească cu mine. Ne-am întors acasă şi, după ce am intrat, s-a urcat pe un scaun şi a scos din vitrina bufetului de bucătărie toate vazele şi le-a înşirat pe masă.
- De ce le ţinem goale în casă? m-a întrebat fără să mă privească. Aruncă-le pe geam!... Şi a deschis larg fereastra...
Am rămas fără replică. Niciodată nu mai făcuse aşa ceva. Niciodată băiatul meu nu fusese atât de supărat...
Am lăsat pe masă sacoşele cu cumpărături, l-am luat pe Lucian de mână şi ne-am întors în piaţă. L-am lăsat pe el să aleagă florile. Am revenit acasă şi a pus el singur câte o floare sau două în fiecare vază şi eu îl priveam uimită cum îi străluceau ochii de bucurie, de fericire...
În ziua când a împlinit 6 ani, a fost strivit de o maşină. Nu l-am văzut niciodată pe cel care mi-a pustiit viaţa şi care m-a condamnat să trăiesc numai din amintiri...
Dar Lucian a iubit florile...
Am scris intr-o noapte, de mult, doua poezii despre care cred ca mi-au fost dictate... Una se numeste "Aici", cealalta are titlul indescifrabil si vreo cateva randuri indescifrabile...
Sa nu crezi ca sunt anormala, dar dupa "plecarea" lui Lucian mi s-au intamplat mai multe lucruri care altora li s-ar parea ciudate.
Aceasta este o poezie scrisa de mine in somn, la 7 ani dupa ce a murit Lucian.
AICI
Tu iartă-mă, mamă
c-atunci am plecat.
aşa a fost scris
de când m-am format
în pântecul tău
cel cald, primitor
să fiu pentru tine
speranţă şi dor…
Eu nu sunt departe
ţi-am spus, sunt aici
de-ntinzi doar o mână
tu poţi să atingi
steluţa aceea ce-ades o priveşti
când noaptea n-ai somn
şi-amar tu gândeşti.
Nu plânge, o, mamă,
eu sunt fericit,
aici am de toate,
de sfinţi sunt iubit
şi Maica cea Sfântă
la pieptu-i mă strânge.
Şi-aici, sus, la mine,
nimic nu m-atinge
nici ură, nici patimi, nici răutate,
nu plânge, o, mamă
eu nu sunt departe.
zâmbeşte steluţei şi nu mai ofta
mă doare, o, mamă
lacrima ta…
Mergi sus