Ana si Stefania 15.05 . 2007

Dupa o sarcina reusita si un baietel sanatos am devenit pentru a doua oara mama. M-am bucurat si nu prea. Eram la inceput de drum in cariera si nu simteam ca ar mai fi loc si pentru al doilea copil, desi in gluma imi spunea sotul ca sunt gemeni.

In 26 martie 2007 - test de sarcina pozitiv. La primul control efectuat nu era decat o 'minge' de trei saptamani....intr-o noapte am visat ca duceam la scoala doua fetite frumoase, dar cu priviri pline de sens.
In 15 mai 2007 a fost ziua in care am pierdut-o pe Ana. Extrauterina. La trei zile dupa interventie am pierdut-o si pe Stefana. I-a batut inimioara ............si am refuzat sa mai traiasca.
Si sunt gemene acolo la scoala ingerilor.

Nu m-am lasat doborata de pierderea Anei si Stefanei. Am stiut ca se poate intampla oricui si de asemeni mie. Am facut haz de raritatea sarcinii gemelare (extrauterina 4 saptamani si intrauterina 10 saptamani pe cale naturala),dar durerea e mai mare pe zi ce trece pentru ca nu mai am curajul sa gandesc la o alta sarcina, pentru ca nu am cui ma destainui, pentru ca plang ori de cate ori un copil plange, sufera sau nu mai e cu noi, pentru ca am refuzat sa ma bucur de ele si acum nu mai sunt, pentru ca nu am cui sa ii spun durerea mea si lacrimile sunt amare si vreau sa plang sa tip, sa ma ascund si sa nu ma stie nimeni.

Amalia, mamica a doi ingerasi - fetite gemene, Ana si Stefania

Înapoi la "Ingerasii Nostri"