Alessia Nicoleta 18 .09 .2008
La sfarsitul lui martie 2008 primeam un mesaj de la sora mea ca o sa am un nepotel. Am fost fericita mai ales ca era un nepot de mult asteptat. Fericirea mea s-a dublat atunci cand pe data de 10 aprilie m-am trezit de dimineata si mi a trcut prin cap sa fac un test, iar rezultatul a iesit pozitiv. Eram foarte entuziasmata mai ales ca imi doream si incercam sa raman insarcinata de mai multe luni. Dupa o saptamana aflu ca si nasa noastra de cununie si cumnata sunt insarcinate. Toata lumea fericita pana acum.
Toti doctorii care m-au consultat dupa aceea mi au spus acelasi lucru si de fiecare data speram ca totul va fi bine, ca a fost o greseala, asteptam un semn de la Dumnezeu.
Nu vroiam sa fiu eu cea care decide. Mi-am dorit in acele zile sa pierd sarcina nu sa o intrerup eu.
Au urmat saptamani in care numai am plans si in care nu am dormit aproape deloc mai ales ca il simteam cum misca. Pe 15 sept 2008 am decis impreuna cu sotul meu (o decizie pe care o voi regreta toata viata). Dupa 2 zile in care mi-am tinut copilul in burtica mort ajung la spital pentru nastere (pentru ca am nascut normal).
Dupa 3 ore de travaliu simteam cum ingerasul meu vrea sa ma paraseasca . Simteam o durere imensa si plangeam si tipam si urlam pentru ca cel mai tare ma durea sufletul si inima stiinda ca nu o sa-l mai vad niciodata nu o sa-l tin in brate nu o sa-i schimb scutece nu-l voi putea saruta seara si dimineata nu voi mai putea face nimic din ceea ce mi as fi dorit face.
Am nascut o fetita la ora 5:21 in dimineata de 18 august 2008. Mi-au adus-o, am vazut-o, am atins-o, am studiat-o si i-am spus amandoi cat de mult o iubim si cat de mult am fi vrut sa ramana langa noi.
Cand mi-au luat-o de langa mine am simtit ca vreau sa plec si eu o data cu ea vreau sa mor, am avut sentiment de ura fata de sora, cumnata si nasa mea care au (si sper ca vor avea mereu copii sanatosi), ura fata de dumnezeu si ura si vinovatie fata de mine la gandul ca mi-am dorit foarte mult primul copil sa fie baiat si poate asta a fost cauza
Pe 29 august merg la aceasta clinica si dupa o ora de teste si ecografii doctorita imi spune si rezultatul:nu aveti lichid amniotic deloc, iar din aceasta cauza copilul nu are rinichi vezica si stomac. Restul organelor sunt mici inclusiv plamanii. Ai doua posibilitati: intrerupi sarcina sau mergi mai departe, dar copilul moare inainte de nastere sau la cateva minute dupa.
Nu mi-a venit sa cred .Vroiam sa cred ca nu am inteles eu bine fiind in alta tara si vb limbi diferite. Am inceput sa plang si sa ma rastesc la ea spunand ca asa ceva nu se poate intampla, de ce asa? ce am facut gresit? de ce eu? nu se poate ati gresit, e imposibil. Mi sa spus ca nu am gresit cu nimic, ca asa ceva se intampla o data la 5 milioane de femei si trebuie sa fi prea ghinionist sa ti se intample asta. Nu credeam, cum sa ma duc eu acasa si sa i spun asa ceva sotului meu, cum?
Veronica, mamica ingerasului Alessia Nicoleta -Londra
Mergi sus