Maria 18.04.2008

Buna Bianca
As vrea sa spun si eu o poveste...
Acum 9 ani l-am cunoscut pe cel mai iubitor si mai "perfect" barbat din lume... aveam amandoi 20 de ani si multa iubire de daruit... si am hotarat sa ne oferim aceasta mare iubire unul celuilalt...
Am crescut impreuna, ne-am iubit mult... si acum 2 ani ne-am casatorit... cea mai frumoasa si mai sincera uniune in fata lui Dumnezeu... viata noastra era acum mult mai implinita si mult mai frumoasa decat pana atunci... apoi... am inceput incet, incet sa ne dam seama ca iubirea anoastra crescuse atat de mult, incat ne-am gandit ca noi nu mai puteam sa ne-o dam doar unul celuilalt... ci aveam nevoie de un sufletel care sa absoarba toata dragostea asta multa si mare care ne inconjura...

Am hotarat ca vrem un copilas... Timpul trecea... dar copilasul nostru se lasa asteptat... Dorinta se marea, se marea... si... nimic...
Am inceput usor usor sa ne concentram foarte tare pe acest lucru pe care ni-l doream, dar care intarzia sa apara... A urmat o perioada in care "ne-am cautat" si care s-a concretizat cu diacnosticul "deficit de faza luteala"... trist...
Am inceput sa ne ambitionam... am inceput sa urmarim doar acest scop ca tel in viata: NE DOREAM UN COPIL

Dupa o serie de tratamente... MINUNEA S-A PRODUS!!!!!
Eram "insarcinati", cum ne placea noua sa spunem...
Si o noua viata a inceput pentru noi.. .o viata mult mai "viata" decat cea pe care o traisem pana atunci...
Era minunat... chiar daca eu era nevoita sa stau acasa... si "sa am grija de copilul meu", chiar daca era la mine in burtica...
Totul a fost minunat... atat de dulce, atat de soft, atat de perfect...

Si asa au trecut 6 luni de viata ale copilului nostru... care intre timp devenise "fetita noastra MARIA"...
Fetita noastra Maria, a trecut bine peste tot ce inseamna analize in primele luni de sarcina, ecografii 3D, 4D, triplu-test... atat de bine incat de cate ori o vedeam la ecograf era atat de bucuroasa sa ne vada si ea ca mereu dansa pentru noi, medeu era foarte vesela... se misca mult... si noi... noi... o asteptam atat de nerabdatori, incat de multe ori..aveam senzatia ca timpul trece prea incet... abia asteptam s-o tinem in brate... s-o mangaiem si s-o avem si mai aproape de noi...

04.04.2008 - ecografie pentru morfologie fetala - 24 saptamani
SOC: "COPILUL DUMNEAVOASTRA SUFERA DE O MALFORMATIE FOARTE GRAVA LA INIMA, IMI PARE RAU"
..............................................................................
LINISTE.......................................................................
Am plecat... din cabinet... nu stim pe unde, nu stim cum... si ploua... si plangeam... si plangeam amandoi si si eram furiosi... si tineam amandoi mainile pe burtica mea... unde era Mariuca noastra... Mariuca noastra care nu mai putea sa mearga mai departe pentru ca nu ise daduse nici o sansa...
Nici noi nu mai aveam nici o sansa...

05.04.2008 - Dimineata ploioasa in care s-a confirmat faptul ca Mariuca noastra nu putea fi salvata nicicum si dimineata in care noi am ajuns in spital (n-am sa-i dau numele pentru ca nu merita) pentru a mi se provoca "un avort terapeutic".

Au urmat 3 zile de cosmar... de travaliu si de scufundare intr-o stare pe care n-am cum s-o explic si nici n-am sa incerc... civintele sunt prea mici si prea banale....
18.04.2008 - se naste Maria - FAT MORT
19.04.2008 - plecam acasa - FARA MARIUCA NOASTRA care a ramas intru-un laborator pentru necropsie
....................................................................................................

Nu pot sa scriu... despre ce a urmat... dar cred ca tu mai mult ca oricine, Bianca, vei intelege ce trebuia sa stea scris in locul punctelor de suspensie...
Am inceput sa accept... am inceput sa-mi plang copilul, fetita mea draga... fara sa pot vorbi despre acest lucru decat cu putine persoane... dar mai ales cu Horia, sotul meu...

Au trecut aproape doua luni, timp in care am inceput sa ne traim viata fara Maria.... Noroc cu Dumnezeu....

09.06.2008 - REZULTATUL NECROPSIEI: pe langa toate lucrurile pe care le stiam despre inimioara bolnava a Mariei: FAT: SEX MASCULIN
NU am sa mai continui sa scriu... pentru ca NU CRED CA SE MAI POATE SPUNE CEVA... poate doar: MARIA TE IUBIM MULT

M-ar bucura tare mult daca eu si sotul meu am putea participa cumva la tot acest fenomen pe care l-ai pornit...

Mamica de ingerasului Mariuca

Mesajul a fost postat pe site, in sectiunea „Mesajele dumneavoastra”, in :

10 June, 2008 - 22:32 — anonim - Mariuca noastra

Înapoi la "Ingerasii Nostri"