Darius 27.04.2008
Ma numesc IOANA sunt din jud. ALBA si pana mai acum 2 luni si jumatate ne puteam considera cei mai fericiti parinti a unei fetite superbe si a unui baietel Darius ce avea sa se nasca in scurt timp. Nimic nu ne putea face sa ne gandim la nenorocirea ce avea sa se intample in saptamana mare, la sarbatoarea sfantului GHEORGHE . Acum cand scriu imi dau seama de o coincidenta : pe ambii mei bunici ii chemau Gheorghe.
Totul a decurs normal timp de 9 luni ; mai aveam greturi dimineata, dar treceau ; m-am grijit cum se putea mai bine, mancam, repaos la pat, vitamine, totul pentru a nu fi probleme si pentru ca fetita mea sa aiba fratiorul mult visat, pentru ca mult vreme am pus "zavar”- cum zice ea- pe geam.
La ultimul control, in martie, doctorul mi-a spus ca trebuie sa ma internez pe 15 aprilie, cu 3 saptamini mai repede, cezariana fiind programata pe 6 mai. Daca l-am rugat sa ma mai lase o saptamana acasa mi-a raspuns nervos ca am membranele subtiri si se pot rupe oricand asa ca trebuie sa fiu sub supravegherea lui. Aveam incredere in el pentruca prima data, cu fata, m-a ajutat enorm. La internare mi-a spus ca s-ar putea sa ma opereze pe 22 sau pe 29 aprilie, mai repede, pentru ca cezarienele se fac la 38 de saptamani ; dar in 21 a venit si m-a intrebat daca vreau sa merg acasa. Eu i-am raspuns ca daca nu sunt probleme ma duc vineri, dar el a zis ca in ziua aceea-era luni. M-a chemat la eco sa vada cum e copilul pentru ca inainte cu 2 zile am avut dureri si atunci a vazut ca era neintors, fiind pozitionat cu capul in partea stanga; mi-a spus ca nu se mai intoarce, dar nu e o problema; insa luni copilul era intors cu capul in jos si el s-a mirat; apoi nu au mai vazut nimic timp de aproape un sfert de ora. LA ECO au mai asistat 2 doctori si toti trei erau nedumeriti. M-a trimis apoi pe masa la un alt control, dupa care mi-a dat fisa de externare si mi-a spus ca daca nu sunt probleme sa ma intorc in 5 mai pentru ca bebelusul se dezvolta mai bine in burtica decat afara, iar daca am dureri sa iau papaverina cu no-spa. Am plecat, iar la iesire ii tot repetam sotului ca am lasat ceva acolo, dar nu imi dadeam seama ce.
Dupa ce am ajuns acasa nu m-am simtit prea bine, dar daca stateam in pat nu mai aveam nimic. Spre seara am avut dureri, dar dupa un no-spa m-am linistit si am adormit. Noaptea m-am trezit, eram linistita, dar copilul nu misca. Mi-am zis ca fi si el obosit, am adormit, iar marti toata ziua am asteptat si am sperat ca totul e bine. Noaptea nu am dormit deloc tot vorbind cu el in speranta ca nu s-a intimplat nimic rau, dar deja eram tot mai ingrijorata. Dimineata am plecat la medicul de familie care mi-a facut ecograful si dupa expresiile de pe fetele medicului si a sotului mi-am dat seama ca ceva nu e in regula. Nici macar medicul nu avea curaj sa-mi spuna crudul adevar, iar sotul meu, in loc sa sara in sus de bucurie cum facuse in urma cu 5 luni cand ni s-a spus ca e baiat, era cu lacrimi in ochi aproape sa izbucneasca in plans. Verdictul era ca 0 inima a incetat sa mai bata, placenta era rupta si cu cheaguri de sange.
Am iesit din cabinet si m-am intors inapoi la spitalul din AIUD de unde am plecat in urma cu 2 zile, pentru a se mi se face cezariana si a-mi scoate puiutul mort. Dupa multe lacrimi si legandu-le toate cap la cap, am ajuns la concluzia ca trebuia sa intru in operatie luni, nu sa mi se puna foaia de externare in mana.
Am avut atata incredere in acest doctor pentru ca ma cunostea de mica si tot el ma incuraja sa am copii, dar increderea m-a tradat. Zi de zi plang si as vrea sa-l intreb ce a fost in mintea lui sa ma trimita acasa cand a vazut clar ca situatia nu era buna. Cand am plecat din spital a doua oara, in Duminica PASTELUI, nu mai aveam sentimentul ca am lasat ceva acolo pentru ca acel ceva, adica ingerasul nostru, a cerut sa se nasca in aceea luni, dar nimeni nu l-a auzit si el atunci a ramas acolo. Nu ne-au lasat sa-l vedem pentru ca ni s-a spus ca ne-ar face rau si ca oricum era vanat si intepenit. Acum regretam amarnic, dar e prea tirziu.
Nu stim nimic despre DARIUS : nici greutatea, nici lungime,a nici macar foaie de externare nu am la a doua iesire din spital, de placenta nici macar nu a pomenit ca era rupta, a pus alte motive pe care in acele momente nu le realizam, dar pe care nici acum nu le cred.
Sunt zile cand simt ca innebunesc, lumea ma intreaba, fiind orasul mic ma cunoaste aproape toata lumea, iar eu nu mai am puterea sa le explic. Ma intalnesc cu femeile care au nascut in aceeasi perioada tot baieti si au acasa fetite de varsta fetitei mele 5 ani si imi vine sa urlu cand stiu ca eu nu am sansa de a-mi tine baietelul in brate langa fetita. Pe ea o vad cat e de dragastoasa cu bebelusii si ma doare enorm cand stiu ca am dezamagit-o, ca nu i-am indeplinit dorinta, ma doare cand stiu ca va veni din nou CRACIUNUL si nu o sa facem bradul toti patru, cand visele noastre in urma cu un an erau cu totul altele. Va multumesc din toata inima ca existati!
As dori sa aflu cand mai are loc o noua intalnire a mamelor de ingeri in apropierea judetului nostru pentru ca as vrea cu toata inima sa va pot si eu ajuta, asa cum ne ajuti si ne sustii cu tot sufletul, BIANCA? Daca nu erati voi, sotul meu si fetita mea, cred ca ori innebuneam, ori cu toata rusinea o spun, ma lasam prada bauturii. Nici nu va puteti inchipui cat imi alinati sufletul. Ii multumesc si nasei fetitei mele CORINA ca m-a sprijinit foarte mult si o face in continuare.
Ioana, mamica ingerasului Darius
Mesajul a fost postat pe site, in sectiunea „Mesajele dumneavoastra”, in :
27 June, 2008 - 18:47 — Ioana (Judetul Alba) - Va multumesc din toata inima ca existati!
Mergi sus