Laura 20.06.2008

Laura

Bianca, imi pare foarte rau pentru pierderea ta. Din pacate si eu ma aflu printre mamicile de ingerasi. Am pierdut la fel ca tine o fetita, pe Laura mea, pe care o strig in fiecare vis.  Am sa iti povestesc pe scurt ce s-a intamplat si sper din tot sufletul sa citesti mesajul meu.

Eram insarcinata in 24 de saptamani si am plecat pe data de 18 iunie la spital pentru ca aveam mici contracti. Din pacate m-au internat si abia a doua zi am aflat ca punga cu lichid amiotic si cu fetita ereau in vagin. Mi-au facut eco si fetita traia aveam o singura problema : fetita avea doar 640 de grame . Pana atunci nu stiam ce este, fetita sau baiat. Mi-am permis sa intreb doctora ce este, iar doctora mi-a raspuns cu nesimtire ca ,,ce conteaza draga oricum copilul tau o sa moara,, .

Si asa a fost. Pe data de 20 iunie la ora 14 mi-au pus un aparat pe burtica si traia. La 14:30 am nascut si era moarta. Nu mi se pare normal ca doctora sa imi dea un asemenea raspuns.  Chiar daca stia foarte bine ce se va intampla cu fetita mea nu trebuia sa imi raspunda asa.

Din pacate, cum ti-am scris si mai sus, fetita a murit, dar nu exita seara in care sa nu o visez. Din pacate ma confrunt cu aceleasi probleme ca si tine : ies pe strada si toata lumea ma intreaba daca am nascut, cum se simte copilul si asa mai departe. Iar din partea prietenilor : ,,n-are nimic, faci alta esti tanara”. 

Dumnezeu sa o aiba in paza pe ingerasa mea.

Claudia, mamica ingerasului Laura

 - nu exista seara in care sa nu o visez

 


sageata Înapoi la "Ingerasii Nostri"

 

sg sus Mergi sus