Loredana 22.09.2003 – 26.09.2003

Numele meu este Corina si sunt mama a unui ingeras de aproape 5 anisori (in septembrie pe 22 ar fi implinit acesata varsta). Stiu ce este in sufletul fiecarei mamici de ingeras, la fel ca si mine.

Am purtat-o in pantecele meu pe Loredana, caci asa o cheama, timp de 9 luni fara sa stiu de existenta vreunei probleme. Nu credeam ca e posibil sa i se intample tocmai ei vreun rau, de fapt, nici nu ma gandisem macar vreodata la asa ceva. Dar asta nu tine de noi sau de ce vrem noi sa se intample. Asta se intampla pur si simplu, impotriva vointei oricarei fiinte omenestii. Asta doar Dumnezeu hotaraste si oricat de nedreapta ni se pare ca este alegerea lui, trebuie sa o acceptam si sa invatam sa traim dupa legile si hotararile Sale.

Oricum, asta e singura solutie pe care am gasit-o atunci cand am realizat ca trebuie sa traiesc cu aceasta durere in suflet toata viata. Daca nu o putem inlatura (pentru ca oricum nu ai cum sa inlaturi durerea cauzata de pierderea unui copil) trebuie sa invatam sa traim cu ea si sa o facem parte din viata noastra.

Am o fetita, asa cum am mai spus, un ingeras de aproape 5 anisori si nu trece zi lasata de la Dumnezeu sa nu ma gandesc la ea. Am avut o sarcina fara probleme si timp de 9 luni nu am simtit nici unul din discomforturile pe care le presupune o sarcina. Eram foarte bucuroasa ca timpul trecea repede si ca in curand aveam sa tin in brate cea mai minunata relizare a mea si a sotului meu.

Visul insa mi-a fost spulberat in noapte de 21 spre 22 septambrrie cand, dupa un travalui de aproape doua zile (sambata la ora 6 am s-a rupt apa si am nascut luni la ora 2:45 am) am nascut o fetita. Imediat dupa ce am nascut doctrita neonatolog impreuna cu asistentele din sala de nasteri au inceput sa roiasca in jurul micutei. Atunci mi-am dat seama de existenta unei probeme in ceea ce o piveste pe fetita mea. Si intuitia de mama nu m-a inselat. In cateva momente doctorita mea avea sa-mi spuna ca fetita mea avea multiple malformatii, atat la fata cat si la manute, iar ulterior am aflat ca si la inimioara si la ficat avea probleme.

Am simtit in momentul acela ca pica cerul pe mine. Totul era confuz, nu dormisem de doua zile in astptarea puiutului meu, iar asteptarea s-a mai prelungit cu inca 5 ani. Asa cu a spus si Bianca, sentimentele de vinovatie te coplesesc atat de tare incat nu realizezi ce ai de facut in clipele urmatoare.

Micuta mea a trait doar 4 zile timp in care nu am avut curajul sa merg sa o vad. Aceasta vina ma va urmari tota viata. Am ascultat spusele familiei care au crezut ca daca merg sa o vad ii voi face si mai mult rau. Poate aveau drepate, poate nu... nu am de unde sa stiu.

Cert este ca voi regreta toata viata ca nu mi-am luat ramas bun de la ea in scurtul timp cat a fost in viata. In acesta scurta viata a ei cumnatul meu a reusit sa o increstineze, lucru pentru care am sa-i fiu recunoscatoare toata viata. Am vazut-o abia cand am inmormantat-o si am simtit ca ingrop odata cu ea si parte din sufletul meu.

Au trecut 5 ani, dar parca a fost ieri. Durerea e la fel de mare, dar diferenta e ca am invatat sa traiesc cu ea. Acum face parte din mine. Si tot din mine face parte si bucuria de a-i putea da Loredanei si un fratior. Sunt insarcinata in 21 de saptamani si o sa am un baietel. Ca si la prima sarcina ma gandesc ca nimic nu i se poate intampla puiului meu pentru ca surioara lui, de acolo de sus de unde este ea, are grija de el.

Mamici de ingerasi, sfatul meu este sa nu va lasati coplesite de durere atat de tare incat sa va inchida viata. Invatati sa traiti cu ea, sa faca parte din voi, sa traiti alaturi de ingerasii vostri chiar daca ei sunt acolo sus si voi pe pamant. In sufletul vostru ati fost, sunteti si veti ramane impreuna, iar daca aveti posibilitatea sa le oferiti fratiori sau surioare care sa va fie alaturi nu ratati aceasta ocazie. Ingerasii nostri au grija de noi.

Este cert ca micutii nostri ingerasi au mereu grija de noi si de acolo de sus de unde sunt ei ne iubesc la fel cum si noi ii iubim pe ei. Eu am stat cu frica. 5 luni in care sotul meu nu voia sa facem nici un plan de viitor in ceea ce il priveste pe fratiorul ingerasului Loredana.

Acum insa suntem cei mai fericiti oameni de pe pamant. Peste 18 saptamani, in octombrie 2008, cu ajutorul lui Dumnezeu si dragostea Loredanei se va naste fiul nostru.

Corina din Iasi, mamica ingerasului Loredana

Mesajul a fost postat pe site, in sectiunea „Mesajele dumneavoastra”,  in :

2 June, 2008 - 18:15 — Corina - Un sfat de la o mama de inger

Înapoi la "Ingerasii Nostri"