Lucas 22.06.2008
Nu am stiut ca ziua de 22 iunie va deveni cea mai neagra zi din viata mea. Este ziua in care l-am pierdut pe bebita al meu, in care m-am pierdut pe mine.
In aceasta dimineata de duminica am ajuns la spital pentru ca aveam dureri de burta. Pe la pranz am simtit ca aceste dureri sunt insotite si de contractii. Seara la 22.30 baietelul meu de 22 de saptamani pleca din lumea asta.
Cu o zi in urma, pe 21 iunie, ii facusem morfologia fetala... i-am auzit inimioara, am aflat ca am un copil sanatos, bine. Era extazul pentru ca agonia mea avea sa urmeze chiar a doua zi.
Din acea seara de duminica singurul meu refugiu este sa plang. Din acea seara am urat lumea, l-am urat pe Dumnezeu, m-am urat pe mine, i-am urat pe medici. Azi am cerut externarea pentru ca nu mai suportam sa stau in locul in care mi s-au naruit visele, sperantele... locul in care am simtit cea mai mare durere din viata.
In februarie, cand am aflat ca sunt insarcinata, am simtit ca e un miracol. Am 38 de ani si e prima oara cand raman insarcinata.Viata mea a inceput sa graviteze in jurul acelei fiinte care se dezvolta in mine. Apoi i-am ales un nume, pentru ca aveam confirmarea ca e baiat. Urma sa-l cheme Lucas. Acum am ramas cu un nume si atata durere in suflet. Ma pregateam sa devin mama traiam intens acest sentiment si nimic nu a reusit sa-l umbreasca, nici macar faptul ca taticul lui a ales sa nu fie langa noi.
Acum am norocul unor prietene grozave, cu ele pot vorbi... imi inteleg durerea si totusi nimic nu ma poate consola. Imi este teama sa ies pe strada, sa vad copii, imi este teama sa ma intorc la serviciul meu... unde sunt inconjurata de copii... de la gradinita si pana la elevi de clasa a VIII . Stiu ca de la ei voi auzi... ne-a fost dor de dumneavoastra doamna director... dar ceea ce deocamdata nu voi putea auzi va fi MAMA.
Doamne, cat de bine inteleg durerea care nu se termina niciodata si dorul care ma copleseste, imaginile care nu vor disparea niciodata, ganguritul care imi suna in urechi si nimeni si nimic nu ma poate consola...
Mamica ingerasului Lucas
Mesajul a fost postat pe site, in sectiunea „Mesajele dumneavoastra”, in :
27 June, 2008 - 18:57 — Anonymous - si
24 July, 2008 - 10:22 — Anonymous - Nimic nu ma poate consola.
Mergi sus