Stefan 02.05.1989 – 04.05.1989
In 1987 m-am casatorit cu barbatul pe care l-am dorit si pe care l-am iubit; aveam casa, masina, serviciu si nu-mi lipsea nimic - decat un copil; cand am ramas insarcinata am crezut ca sunt cea mai fericita din lume; din luna a 4 a am inceput sa merg la un renumit medic de la Spitalul Vitan Barzesti, care mi-a monitorizat sarcina… totul era perfect, nu luasem prea mult in greutate, copilul se auzea si il simteam...
Pe 2 mai 1989 (eram in 8 luni), de Pasti, s-au rupt membranele si m-am dus de urgenta la spital; D-l doctor…. era plecat din Bucuresti, asa ca a trebuit sa-l astept 6-7 ore ! Nimeni nu se baga peste pacientii altui medic…asa ca travaliul cumplit, fara lichid, a durat 12 ore; in final, copilul s-a nascut (a tipat) si avea numai 1.100kg.
Au urmat cele mai cumplite zile din viata mea! Eram intr-un salon cu multe lehuze; din 3 in 3 ore plecau toate sa-si alapteze pruncii...eu nu!!!! De ce? Am intrebat asta de mii de ori, nimeni nu-mi spunea motivul. Pe 4 mai am rugat-o pe soacra mea sa mearga la copil si sa-l “boteze” cu numele Stefan (asta pentru ca pe mine nu ma lasau sa-l vad), iar cand s-a intors am intrebat-o daca el mai traieste. Raspunsul au fost lacrimile din ochii ei; nu mi-a spus nimeni, dar eu am stiut !!!!!!
Am ramas in continuare in acelasi salon de mamici, care plecau din 3 in 3 ore sa-si vada si sa-si hraneasca copiii... iar eu ramaneam singura cu cea mai mare durere pe care o poate duce un om : moartea propriului copil. Nu stiu daca se poate descrie in cuvinte cum m-am simtit si ce am gandit in acele clipe… o durere imensa din suflet… Poate ca daca m-ar fi mutat in alt salon, cu femei in aceesi situatie cu a mea… mi-ar fi fost mai usor… dar… cine sa se gandeasca la traumele mele? Medicii?
Dupa 5 zile am fost externata!!!! Ce scria in fisa? AVORT... sarcina oprita in evolutie luna a 6 a… Concediu medical de 7 zile… Mi-a fost imposibil sa merg la servici; nu am iesit din casa 2 luni… pentru ca lactatia era abundenta, iar in sezut nu puteam sa stau din cauza cusaturilor (stateam pe un colac) ;
Plangeam mereu, desi familia mi-a stat aproape… am facut o depresie din care numai D-zeu m-a scos!!!!! Dupa 6-7 luni am inceput sa-mi revin si sa incerc sa uit acea sfasietoare durere… dar a ramas intrebarea ? de ce a murit Stefan? A fost vina mea ? eu eram defecta? Cernobal-ul? Medicul?... Nu stiu nici azi…
Stiu insa ca a fost o lectie de viata … dura… care m-a schimbat, care m- a apropiat de D-zeu si implicit de iubire!!!! Am avut curajul sa mai fac un copil… si l-am facut... dar de data asta am monitorizat eu sarcina si a iesit perfect; am o fetita(are 17 ani)… dar nu mai am sot (divort)… alta lectie? Poate ca da! Oricum meseria de parinte este grea si nu toti avem vocatie!!!!!!! Nu s-a shimbat nimic in 20 de ani!!!!!!!!! Cu stima!
Gabi, mamica ingerasului Stefan
Mesajul a fost postat pe site, in sectiunea „Mesajele dumneavoastra”, in :
14 September, 2008 - 06:39 — Gabi (Bucuresti) — acum 20 de ani
Mergi sus