Sofia Maria si Alecsandros Christos - 28.06.2008
Aici ar fi fost ultimul loc unde as fi vrut sa fiu... dar nu intotdeauna ni se intampla numai ceea ce vrem. Am sa va spun povestea mea cu speranta ca imi veti fi alaturi pentru ca desi am tendinta de a fi rautacioasa nu intentionez... nu vreau sa imi spuna nimeni "stiu prin ce treci" pentru ca nimeni nu stie, numai voi cele care aveti in suflet aceeasi durere.
Am 33 ani si o sarcina obtinuta cu multa greutate prin FIV. Gemelara. Baietel si fetita. Aproape 17 saptamani le-am spus "louloudakia" - floricele in limba greaca, pentru ca tatal lor este grec. Si i-am iubit, si i-am protejat, si am facut tot ceea ce o mama ar fi trebuit sa faca sa isi protejeze puii.
Vinerea trecuta am inceput sa am dureri (de fapt nu am inceput, au continuat durerile la o intensitate mult mai mare, tot timpul mi s-a spus e in regula, e normal, se mareste uterul, se pregateste organismul, este o infectie urinara, bla bla). A doua zi,noaptea durerile au fost si mai puternice... m-am spalat si au cazut doua cheaguri mici mici ca o gelatina cu firisoare de sange. Mi-am sunat doctorita. care m-a trimis de urgenta la camera garda (Municipal). Acolo mi-au spus cum ca as fi paranoica...nu sange, col inchis, eco perfect. Dar m-au internat. Si au inceput perfuziile. Duminica dimineata a venit doctorita mea - careia nu am ce sa ii reprosez- a constatat ca este colul scurtat, contractii si nu se pune problema unui cerclaj in asemenea conditii. Am mai pus o perfuzie si la cealalta mana. Curgeau amandoua 24 din 24. Luni a trecut la fel, cu contractii si dureri, m-au trimis sa fac o super eco la Dr. Chitescu cu salvarea si cablata la perfuzii, normal totul ok, marti la fel, dar m-am trezit noaptea intr-o balta de sange. Repede eco, acelasi raspuns. Totul este ok, bebeii sunt bine poate colul putin scurtat. Miercuri dureri, contractii, sangerari, a venit medicul de garda, si ghiciti, totul normal... asa sunt sarcinile gemelare, mai ales ca fetita avea placenta langa col . Joi doctorita mea a descoperit ca in Viena exista un super medicament care opreste contractiile si am nevoie de 20 fiole. Norocul meu, semn de la Dumnezeu - gandeam eu, nasul nostru tocmai era in Viena si a gasit cele 20 fiole - 1200EUR.
Vineri fetele din odiseea mea, sa le ajute Dumnezeu si sa le vegheze copiii, s-au mobilizat si mi-au gasit 15 fiole gravibinon. Si am inceput doze de soc. Am uitat sa va spun ca in tot acest timp am stat in aceeasi pozitie, culcata, pipi la plosca, dar au inceput alte probleme. Rinichi mariti, respiram cu dureri si greutate si f slabita.
Vineri noapte am sangerat din nou... doctorita a spus sec..."s-au rupt membranele". Repede eco si paradoxal... poate foarte putin placenta fisurata si colul scurtat DAR TOTUL OK. Doctorita mea a decis ca ne mai trebuie 10 fiole din faimosul medicament vienez, dar de concentratie mai mare. Sotul meu a plecat de la capul meu la 6 dimineata direct la aeroport. Bilet avion...1100EUR pentru ca, desi avionul era gol, TAROMUL te pedepseste daca nu iei bilet din timp.
I-am spus sa nu plece pentru ca eu stiu ca e prea tarziu... dar el a incercat. Dimineata mi-am rugat matusa sa vina la mine. Simteam. Si a inceput calvarul numit "Municipal".
Pe la 12 sotul meu m-a sunat fericit si mi-a spus ca a gasit medicamentele 1600 EUR, iar la 16,30 este in Bucuresti. M-a intrebat cum ma simt si i-am spus ca sunt mai bine. Eu eram mai rau.
Si uite asa au venit sa ma salveze asa multi doctori ca m-au distrus. Medic internist medic cardiolog, medic ginecolog, si un geniu care a decis ca trebuie sa imi ia proba sange din artera. Nu stiu daca stiti ce inseamna asta, dar eu am aflat. O durere teribila. A renuntat. Nu a putut sa ma vada chinuindu-ma mai mult. La 30 sec de la aceasta incercare am simtit ca fac pe mine. Mi s-a rupt apa. A venit medicul meu, a verificat si a anuntat... se simt piciorusele. A plecat sa se schimbe, iar eu am ramas singura in salon (cu matusa mea, prietena mea si pacienta din salon). Asistentele au plecat si au inchis usa sa nu ma mai auda tipand. 30 min am urlat am implorat m-am rugat la Dumnezeu sa se termine, sa ma ierte, am plans si l-am intrebat de ce. Am inceput sa vars de durere. Norocul meu... am simtit cum se scurge ceva intre picioare. Si atunci au binevoit asistentele sa aduca un carucior. O femeie desfigurata de durere, cu copilul intre picioare , goala acoperita cu un prosop pentru ca asa am cerut eu alergand pe holurile spitalului catre sala operatii. M-au urcat pe masa si am simtit cum o foarfeca taie legatura dintre mine si fetita mea. Totul s-a intamplat fara anestezie pentru ca inima mea nu mai suporta. Au scos fetita si am sperat ca baietelul sa ramana cu mamica lui sa o ajute sa treaca peste durerea asta. Dar el, micul dragul de el, a hotarat sa isi urmeze surioara. Sa nu o lase singura acolo sus. Si dupa o ora s-a terminat totul. Goala si pustiita, ostoita si vlaguita am coborat . Nimeni nu s-a gandit sa ii acopere. Si i-am vazut. Doi pui mici cu manute, picioruse, nasuc... se odihneau. Mult prea repede au hotarat sa spuna la revedere parintilor lor. Si au lasat in urma doua suflete pustiite. Pe hol sotul meu astepta plangand si desfigurat cu medicamentele salvatoare in brate. Le-am donat spitalului chiar daca peste o ora ei ne trimiteau sa ne cumparam branule.
Aceasta este povestea mea. Sotul meu se invinovateste ca am ramas in Romania. Ni s-a spus ca am poate ca am avut infectie urinara au descoperit si trombofilie (putin probabil pt ca s-a verificat inainte de FIV) ori poate forma uterului. Nu o sa stim niciodata de ce floricelele mele au plecat asa repede.
Stiu numai ca ne este atat de dor de ei... si ne doare cumplit... si am vrea sa urlam... sa dam timpul inapoi... sa gasim raspunsuri ... sa intelegem unde am gresit...
Catalina, mamica de "floricele" ingerasi : Sofia Maria si Alecsandros Christos
(Bucuresti)
Mergi sus