Mesaje de la dumneavoastră

........din nefericire....am o poveste la fel de trista ca a foarte multor persoane de pe aceasta pagina......am cititi mesajele tuturor, inclusiv "povestea " Biancai si......parca este povestea mea.....acum 2 saptamani inikioara Sofiei a incetat sa mai bata, o doream atat de mult......dar se pare ca planurile ei s-au schimbat si ...ne-a parasit....si ma doare.....si mi-e dor.....si....cel mai mult regret ca nu am vrut sa o vad......si ......daca as fi gasit ceste mesaje ale voastre mai inainte .....nimeni nu mi-a spus cat voi regreta daca refuz sa o vad....dimpotriva, m-au incurajat sa nu o fac.......adorm plangand...ma trezesc plangand.....doare...doare si..nimeni nu ma intelege...toti vin cu aceeasi placa......" trece, esti tanara, o sa ai alti copii, o sa vezi, o sa o uiti...."..cum sa uiti?????e copilul meu....a crescut 7 luni in mine....poti uita ?????ii simteam miscarile...imi e atat de dor de ele.....imi e atat de dor de ea.....in fiecare dimineata cand rasare soarele ma gandesc ca ea a facut sa rasara atat de frumos.....si........ prietenii ma evita toti...nu au dat un telefon, n-au venit sa ma vada..........de ce????oare.....asa se arata adevarata prietenie????????este atat de greu....si .........nu mai pot continua......voi reveni la voi dragele mele prietene...aici gasim putina alinare...... va multumesc!!!!!

Numele meu este Melania , economist si sunt mama unei fetite ingeras de 2 ani Taisia, care a plecat la Cer acum 2 saptamani. Doresc foarte mult sa ma alatur acestei organizatii in speranta ca voi putea ajuta mamicile de ingeri ca au si vor avea nevoie de ajutor. Daca ma puteti ajuta cu informatii despre cum pot participa la voluntariat sau cum ma pot implica in aceasta campanie, va rog din suflet sa nu ezitati sa ma informati. Multumesc din suflet. Melania

stiam de voi,citisem,va compatimeam,insa doar atat.acum stiu din pacate ce simtiti voi,mamicile de ingeri,pentru ca sunt si eu una dintre voi.au trecut doar cateva zile de cand l-am nascut pe ingerasul meu...mort.a fost o sarcina fara probleme,un copil dorit si iubit de amandoi chiar inainte de a se naste.sotul meu il alinta"papusica mea",ii vorbeam,ma rugam sa se nasca si sa creasca sanatos,insa nu a fost asa.am dorit sa nasc normal,totul era ok.cu doua zile inainte sa nasc am fost la control,amandoi,totul era ok,dr imi spusese ca in cateva zile o sa se declanseze nasterea,ne am plimbat,era frumos afara.am stat acasa o zi si apoi a doua zi dis de dimineata m-au luat durerile,nu stiam daca sunt sau nu contractii.l-am sunat pe medic,mi-a zis sa vin la spital.am plecat cu sotul fiind totodata emotionata si speriata de ceea ce va urma.si am ajuns,dr m-a controlat,mi-a spus ca da,azi nasc,si cand mi-a facut eco,mi-a spus ca nu aude inimioara.s-au uitat doi medici pe toate partile in fel si chip,nimic...trebuia sa nasc un bebe mort,si dr meu era fara cuvinte...dupa cateva ore de dureri in care sotul meu statea si ma tinea de mana si soacra mea plangea caci ma chinuiam si nu ma putem bucura de el,l-am nascut.era frumos,avea parul negru,semana cu mine...un motiv exact pentru care a murit nu se stie.la analizele facute mie,la autopsie nu a iesit nimic suspect.pur si simplu nu a avut zle de la d-zeu...medicul si asistentele s-au purtat cu mine exemplar,i-a parut si lui rau,a zis ca data viitoare vom face n analize,luna de luna daca e nevoie...nu am ce sa-i reprosez lui,s-a dovedit a fi om,s-a interesat de mine.l-am inmormantat pe puiul meu,efe,caci asa trebuia sa-l cheme,ma simt acum pustie...ii multumesc lui d-zeu pentru sotul meu care mi-a fost alaturi si incearca sa-mi dea putere.cu ajutorul celui de sus vom incerca sa o luam de la inceput...

a trcur un an de cand florian puu meu a devenit ingeras ,mie greu inca nu lam uitat il visez aproape mereu ,mi dor de el nu mia ramas decat sal caut la mormint acolo imi mai alin doru de el iam facut mormintu cu ingers ,baloane leduri sa aiba lumina mereu ,pt ca se ruga mereu cumpar ingeras si iconite pe magnet si i le pun , sub o masca in aparente imi ascund durerea pt el ............

sunt mama unei fetite mult dorite de ambii parinti. venind pe lume dupa ce fetita mi-a implinit un an si o luna asa-zisul tatic ne-a parasit pentru o alta femeie. acum el s-a recasatorit cu aceasta .nu am sa inteleg cum poate un om sa-si lase copilul lui si sa creasca alt copil ,iar pe al lui sa-l viziteze din cand in cand si atunci parca este presat de timp(iar copilasul lui sa-i spuna mai stai tati, te iubesc tati) e strigator la cer, viata este nedereapta,foarte nedreapta.

Sufar in tacere de 5 ani de cand mi-a murit fetita mea scumpa,dupa ce a suferit luni de zile de-o boala descoperita prea tarziu la stomacel.Of ,cat de mult sufar,cat de mult as vrea sa intorc timpul si sa-mi dau seama la timp ca puiutul meu sufera de ceva,grav,cat de mult as vrea sa nu fi ascultat sfatul asa zisului medic de familie care mi-a ruinat sanatatea ingerasului meu.Dar toate acestea nu le pot face iar acum am ramas singura,cu inima amara,plina de durere.Azi ar fi trebuit sa implineasca 5 ani,sa mergem la gradi,sa o vad crescand,alaturi de mn.Mi-e atat de dor de tine ingerasul meu,atat de dor...ca as plange in continuu,chiar si dupa 5 ani.Se spune ca timpul vindeca durerea,nu-i adevarat! Doar o ascunde dupa perdeaua uitarii,care-i atat de subtire...Fiti totusi puternice ,dragi mamici,pentru ingerasul vostru,care daca v-ar vedea triste,s-ar intrista si ei!Asta incerc si eu !

Am o fetita pe nume Ion Iris Mihaela acum in varsta de 3 luni la 4 saptamani a fot diagnosticata cu retinopatie de prematuritate posterior agresiva boala + (dezlipire de retina).are nevoie de o intrventie in USA la Detroit unde o echipa de medici ii va injecta un gaz in ochisori,sau in China pentru un tranasplant de celule stem despre transplant am aflat acum cateva zile si tind sa cred cava avea mai mult succespentru aceasta avem nevoie de 30.000$, si am vrea sa ne ajutati sa-i strangem. Va multumim Acesta e blogul fetitei noastre:http://wwwiris-retinopatie.blogspot.com/2011/07/ajutati-ma-sa-nu-cresc-in-intuneric.html?spref=fb Va multumim inca o data

ami pare rau sa aud ce se antanpla an tara noastra as vre sa spun cami pare nespus de rau dar trebuie sa trecem peste toate gand la dumnezeu si tot anainte .A.s vrea sa stiu si eu cum sa fac analizele pentru sarcina sant bugetara si salariile foarte mici numi permit ,mai am o fetita de trei ani si 6 luni.Am mai pierdut 2 sarcini si sunt si la aceasta speriata mi se deschide colul si nu pot tine sarcina miau dat o serie de analize si costa 21000 de unde bani datimi si mie un sfat

buna seara dragele mele.multumesc ca am fost primita cu atata caldura in randurile voastre.din fericire eu nu sunt mamica de inger,dar am un inger de fetita pe pamant,andreea-florina,care pe 15 iunie va implini 17 ani.am intrat intamplator pe emma,dar povestile voastre m-au cutremurat si m-au facut sa plang pentru voi si copilasii vostri.nu pot sa cred ca inca mai sunt oameni care judeca parintii ca-si plang copii,nascuti sau nenascuti.ma bucur pentru voi ca a-ti depasit cumva momentele acelea foarte grele si ma intreb daca eu as fi reusit.mi-am dorit atat de mult fetita incat nu sunt sigura ca as fi putut sa trec peste asa ceva.ma doare ingrozitor durerea voastra,va citesc povestile si plang si as dori din tot sufletul ca nici un parinte sa nu treaca prin asa ceva,dar din nefericire sunt in continuare tragedii.va pup si va doresc multa putere sa mergeti mai departe.

Imi e foarte greu sa povestesc.....a fost o zi ingrozitoare. Copilul meu perfect sanatos nu mai e. Era o fetita minunata,vesela,zburdalnica. Tot timpul era catarata pe cele mai inalte locuri. In acea zi ,29 aprilie 2011, se juca in curte. O barna mare din lemn s-a rostogolit peste ea.........si a facut stop respirator. Dupa 7 zile de spitalizare este declarata in moarte celebrala iar peste alte 5 zile a plecat........si m-a lasat socata,pustiita,nu-mi venea sa cred.........imi imaginam ca ma voi trezi dimineata si totul va reveni la normal..........dar nu e asa....zilele trec si ea e plecata........... Am iubit-o ata de mult! E o durere ingrozitoare,sufocanta! As vrea s-o strang in brate,s-o pup!Peste putin timp implinea 4 ani! Dar s-a dus, intre ingeri!

Pe 10 Martie 2011 am nacut-o pe mult iubita si asteptata noastra micuta Sarah. Mai am o fetita de 8 ani si pentru mine gandul de a mai avea un coplas il tot amanam din cauza fricii de a naste din nou cu toate ca pe prima am nascut-o f repede- 30 min. Dupa 7 ani am hotarat impreuna cu sotul meu sa avem al doilea copil. Din prima clipa am stiut ca sunt insarcinata, ca femeie simti ca ceva este diferit, testul apoi a confirmat sarcina. A urmat un timp de controale medicale regulate, toate analizele facute la timp chiar daca au costat mult, morfologie fetala si tot...In a 8-a luna doctorul meu a vazut ca fetita are burtica putin mai mare decat normal dar cum toate de altfel aratau bine iar la morfologie nu aparuse nimic suspect nu era ceva de ingrijorat. DPN era 1 sau 2 Aprilie...insa pe 10 Martie au pornit contractiile si cand erau din 8 in 8 min am plecat la spital. M-a consultat dr meu si ne-a zis cu un zambet mie si sotului meu ca astazi nastem. Sotul meu trebuia sa asiste la nastere dar s-a intamplat ca chiar in ziua aceea nu se putea, camera cu o singura masa de nastere era in renovare...merg sa-mi faca toaleta apoi sus la sala de nasteri. Travaliul scurt si dupa o ora si 10 min asa ca la ora 14:45, scumpica mea mult asteptata s-a nascut cu 3.300g si 51 cm. Imi dau seama ca nu plange si intreb mereu de ce. Nu primesc raspunsuri, neonatologul fiind acolo si incercand din rasputeri sa o ajute. Mi-o dau sa ii dau un pupic si apoi o duc repede la terapie intensiva. Nu stiu nimic de ea pana la 12 noaptea cand ma duc la alaptat. Era in incubator cu furtunase si dependenta de oxigen. Neonatogul imi explica cu empatie ca abia au putut sa o stabilizeze dar ca micuta nu este bine. O transfera la spitalul de copii unde pe foaia trimiterii scrie "suspect de malformatie digestiva(ileus meconial)" si ne spun ca este nevoie de interventie chirurgicala. La spitalul de copii dr de acolo gases altceva...si fara investigatii suficiente dau diagnosticul de rinichi polichistici...nici nu mai vreau sa dau detalii, era o contradictie intre pareri...oricum la ora 17 a doua zi, frumoasa mea pleaca in prezenta lui Dumnezeu. Sotul meu scump s-a ocupat de tot si nu mi-a zis decat dimineata pt ca a vazut ca eram epuizata si nedormita. Cand am auzit am urlat, nu puteam sa cred...insa cuvintele lui au contat enorm pentru mine. Mi-a spus ca ea este bine acum, ca era bolnavioara si ca nu se putea face nimic si ca Dumnezeu a hotarat ce e mai bine pentru ea si pentru noi si sa ne bucuram ca nu mai sufera si ca acum e bine. Nici nu stiu cum de a avut atata putere dat fiind faptul ca el isi doreste cel putin 4 copii iar aceasta ii semana perfect lui in detaliu. Inca plang, dar plang de dorul ei si nu sunt suparata pe Dumnezeu deoarece stiu ca El nu greseste nicidata si Il cunosc ca Tata. Cred ca numai cu putere de la Dumnezeu poti trece peste o durere asa de neinchipuit, iar mangaierea Lui a fost asa de tandra. Un amestec de bucurie ca ea e bine acum cu suferinta si durere ca nu e cu noi. Sunt 2 luni si jum. de cand ea a plecat...Cert este ca in viata nu tin de noi multe lucruri si nu noi alegem cine va trai pe pamant si cine pleaca. Nu dau vina pe absolut nimeni, nici pe medic( care de altfel este un om extraordinar cu care am comunicat f bine amandoi si eu si sotul pe tot parcursul sarcinii, care s-a dovedit de o inima si un interes real cum rar gasesti) nici pe cei de la spitalul de copii. Adevarul este ca deciziile de viata si de moarte atarna doar de Dumnezeu care a dat viata. Oamenii pot gresi dar nimic nu este intamplator sau scapat de sub controlul lui Dumnezeu. Am scris un reply la mesajut tau pentru ca este o diferenta doar de 3 zile de la nastere. Sa stii ca nu este fara rost nimic din ce pierdem in lumea aceasta. Copilasii noastrii nu au murit degeaba. Ei sunt iubiti de Dumnezeu si sunt cu El in cel mai sigur si bun loc posibil, noi suntem iubite de El chiar daca nu intelegem de ce face anumite lucruri. Inca plang dar este ok, El plange cu mine pana cand ma vindeca.

NU STIU CUM SA INCEP AM CITIT APROAPE TOATE MESAJELE MAMICILOR DE INGERASI SI NUMI VINE SA CRED CATE SUNT CARE AU ACEIAS DURERE CA A MEA . IN LUNA IULIE 2010 AM AFLAT CA SUNT INSARCINATA MIAM DORIT FOARTE MULT UN COPILAS SI IN SFARSIT LAM AVUT DUPA ATAEA INCERCARI ERAM FERICITI SI EU SI SOTUL MEU ,PE MASURA CEMI CRESTEA BURTICA NOI VB CU EA AFLASEM CAI FETITA I CAUTAM NUME O MANGAIAM O RASFATAM MERGEAM LA ECOGRAFI NE MINUNAM CUM PUTEA SA CREASCA IN BURTICA MEA O FIINTA GINGASA IN DECEMBRIE CHIAR PE 24 FACUSEM BRADU NE PREGATISEM CA TOTI OANEMI DE CARACIUN FACUSEM POZE CU BRADU SAI ARATAM CAND VA CRESTE EA SI VA INTELEGE SI AM STAT ASA IN NOAPTEA DE 24 DEVORBA TOTI 3 SI LA 5 DIMINEATA MAU LUAT NISTE DURERI CA AM FUGIT LA SPITAL ,AJUNSI ACOLO NUMAI CHEF DE NOI NU AVEA DOCTORI EI SE PREGATEAU SA PLECE ACASA MAU PUS PE MASA SI MIAU SPUS DIRECT CA NU AM NICI O SANSA CA O SA AVORTEZ AVEAM 26 DE SAPTAMANI NU MIA VENIT SA CRED CAZUSE CAMERA AIA PE MINE AM INCEPU SA PLANG SI EU SI SOTUL NU INTELEGEAM CE SE INTAMPLA MAU BAGAT IN SALON MIAU PUS PERFUSU PT CA AVEAM DURERI MARI SI PE 26 DEC LA ORA 5 MA PORNIT HEMORAGIA MAU SUIT PE MASA DE NASTERI SI MA PUS SA IMPING SI IN MOMENTUL CAND A IESIT AM AUZITO PLANGAND ERA MICUTA RAU AVEA DOAR 800DE GRAME AU BAGATO LA INCUBATOR ERA ASA FRUMUSICA ERAM TERMINATI AMANDOI NU STIAM DACA E REAL SAU DACA E UN COSMAR DOCTORA CARE SE OCUPA DE EA MIA SPUS CA DACA TRECE DE PRIMA SAPTAMANA ARE SANSE NE RUGAM INTRUNA SI EU SI SOTUL MEU MERGEAM LA BISERICI SE RUGAU MAI MULTI PT NOI SI IN ZIUA CAND AR FI FACUT SAPTAMANA LA 8 DIMINEATA NEAU ANUNTAT CA A RENUNTAT EA SA MAI LUPTE SA MAI TRAIASCA DE PE DATA DE 2 IANUARIE 2011 PT NOI LUMEA SA SFARSIT NU MAI AVEM ZI IN CARE SA NU PLANGEM SA NU NEO AMINTIM PT NOI VIATA SA OPRIT IN LOC DESI AVEM DOAR 28 DE ANI SUNTEM TERMINATI NU STIM CUM SAU CE TREBUI SA FACEM SA NE REVENIM DE CE SPERANTA SA NE APUCAM PT A FACE CEVA CU VIATA NOASTRA ORCE FETITA VEDEM PE STRADA VB CA ASA AR FI FOST SI A NOASTARA CA AM FI IMBRACATO IN ROCHITE CA IAM FI FACUT CODITE CA AM FI IUBITO ENORM SUNTEM TERMINATI VA RUGAM AJUTATINE CU SFATURI NU CA CELE CARE LE PRIMIM NARE NIMIC SUNTETI TINERI FACETI ALTA CA NU E ASA NIMENI NU STIE CE E IN SUFLETUL NOSTRU PANA ACUM NU AM VB CU NIMENI AM INDRAZNIT SA VA SCRIU CAND AM DAT DE ACEST FORUM SI AM CITIT SI AM VAZUT CATE MAMICI SUFERA SI NU GASESC NICI UN RASPUNS IMI CER SCUZE DACA AM SCRIS GRESIT ACESTE RANDURI LEAM SCRIS PRINTRE LACRIMI........

Dana, ma gandesc la tine! Cu Dumnezeu inainte si cu mult curaj!!! Astept vestile extraordinare in sept!!!

intr-adevar, intotdeauna exista o speranta...ti-o spun din proprie '' experienta''. dupa doua sarcini pierdute la 38 sapt si alta la 9 sapt (...si un an de tratament ) am reusit cu ajutorul lui dumnezeu sa am un baiat sanatos. astea s-au intamplat demult , asa cum am scris intr-un alt mesaj .te inteleg perfect si-ti doresc sa treci cu bine peste perioada de sarcina...iti admir curajul!

Acum aproximativ 2 luni am pierdut pentru a patra oara lupta!Am nascut prematur, la 25 de saptamani , pe micutii mei ingerasi, pentru ca de data asta aveam sarcina gemelara(baietel si fetita)!Eram in culmea fericirii ca dupa 3 sarcini oprite in evolutie la 2-3 luni de gestatie, acum trecusem de acea perioada critica!Si cea mai mare bucurie in ziua fatidica de 12 februarie s-a transformat in cel mai cumplit cosmar.Din neglijenta medicilor am nascut prin cezariana pe micutii mei care pentru ca au fost sanatosi si puternici mi-au trait(fetita 6 zile si baietelul 2 saptamani si jumatate)!Dar cum am mai spus, din lipsa de responsabilitate si neglijenta(culpa medicala clar!),prin administrarea unor tractolitice in combinatie cu alte medicamente administrate intravenos, eu am fost adusa in stare de coma(o zi si o noapte) iar micutii mei au fost facuti praf si pulbere(hemoragie intracraniana gradele 4 si 5!).Eu am avut curajul sa-i vad:erau frumosi si mari pentru doar o zi de 25 de saptamani.Fetita mea a avut 33 cm si 750 g si baietelul meu 33cm si 680g!Cred ca macar unul imi putea fi salvat daca ma lasau sa nasc normal si nu ma supuneau atator experimente care facandu-mi mie rau pe ei i-a distrus!Nu mai pot fi omul care era in trecut!I-am si botezat si astfel au fost si inmormantati!Am fost si la Preot sa-l intreb despre randuielile ce trebuiesc facute si mi-a spus ca nu trebuiesc colive si altele de genul asta pentru ca copilasii mei sunt ingeri ca nu au nici un pacat si ca trebuie sa dau de pomana hainute si prajiturele numai si numai copiilor pana in sapte ani!ACUM SUNT CU ADEVARAT MAMA DE INGERI, ASA MI-A SPUS SI PREOTUL!NU-I VOI UITA NICIODATA PE LUCA MIHAIL SI SARA MARIA , INGERII NOSTRI, AI NOSTRI PARINTII NOSTRI DE PE PAMANT!ACUM EI SUNT CU PARINTII CERESTI CARE LE OFERA INFINITA SI NEMARGINITA DRAGOSTE SI ALINARE SI CARE NII CRESC!